„Health is the thing                 

that makes you feel 

that now 

is the best time 

of the year.” 

(Adams, Franklin P.)

Copilul norocos

A fost odata ca niciodata... un copil norocos.

Iarta-ma, mama!?

"când vei întâlni mâini reci în calea ta, încălzeşte-le, aşa vei învăţa treptat ce-nseamnă a iubi… cu toată inima!" 

In aceasta nota se incheie un articol pe un blog drag sufletului meu, un blog ce abunda in substanta poetica si realitati care, la un moment dat, pot sa faca parte din viata fiecaruia dintre noi. Citind si mai apoi rememorand aceste randuri, devin tot mai inevitabile gandul si intrebarile retorice: Oare cati parinti au mainile reci in relatia cu propriii lor copii? Mainile a cator copii s-au racit de-a lungul timpului in relatia cu parintii lor (ar fi greu de imaginat un copil avand mainile reci de la bun inceput, fara ca aceasta raceala sa nu fie in vreun fel determinata... )?

O carte pentru parinti si copii

Daca iti doresti sa fii un parinte bun, cu siguranta ai inceput deja sa te informezi, sa cauti, sa inveti, pentru ca de fiecare data apare ceva nou. Iata o carte ce se recomanda pe sine prin faptul ca tot ceea ce gasesti scris in ea se regaseste in concretul zilelor noastre, fie ca suntem parinti de copii ori copii pentru parinti.

"Celebrul pediatru american Dr. Benjamin Spock spunea ca a fi parinte este pasul cel mai important catre maturitate pe care il poate face cineva. Un parinte responsabil, care isi doreste tot ce e mai bun pentru copilul lui, va fi mai atent, in primul rand, la el insusi, la ce face si ce spune, la cuvintele pe care le foloseste, la gesturile si atitudinea lui, la obiceiurile lui, bune si rele, la modul in care relationeaza cu cei din jur, la igiena personala etc. Educatia copilului incepe cu noi.

Respectul din spatele cuvintelor

 „Respectul fata de ceilalti, un respect plin de modestie si politete, este prima conditie a adevaratei egalitati.” (Feodor Mihailovici Dostoievski)

"La inceput a fost Cuvantul...". Si cu totii cunoastem importanta cuvintelor pe care le rostim, greutatea lor si urmarile pe care acestea le pot avea in viata noastra. Nu de putine ori, cei mai responsabili dintre noi regretam momentele de slabiciune in care ne-au scapat cuvinte nepermise, rostite mai ales pe un ton nepermis. Nu de putine ori, poate cei mai sensibili dintre noi inregistram incarcatura negativa din spatele cuvintelor ca fiind cel putin suparatoare.

Da mai departe! - despre prietenie

Desi uneori parintii sunt parinti / copiii sunt copii, iubitii sunt iubiti, iar prietenii sunt prieteni, de fiecare data atat parintii / copiii cat si iubitii ar trebui sa fie si prieteni.

Nimic original

In moarte nu gasim nimic original. In moarte gasim teama de necunoscutul pe care noi insine il vom experimenta, emotiile calatoriei pentru care ne-am cumparat bilete fara voia noastra, dar mai ales, gasim teama ca cei iubiti ne vor parasi. Atunci cand iubesti, moartea celuilalt cantareste mai mult decat propria-ti moarte. Pe drept cuvant, atunci cand ne plangem mortii, ne plangem conditia de a fi fost parasiti... de copii, parinti, bunici, iubiti... conditia de a fi nevoiti sa ne impacam cu greselile noastre fata de cei morti, cu greselile lor fata de noi.

Mituri despre copilul adult

“In ziua in care copilul realizeaza ca toti adultii sunt imperfecti, el devine un adolescent;

in ziua in care ii iarta, devine adult;

in ziua in care se iarta pe sine, devine intelept.” (Alden Nowlan)

Pariaza pe iubire!

''Unul din cele mai rele lucruri legate de natura umana este ca tindem sa uitam sa traim. Visam cu totii la nu-stiu-ce gradina magica cu trandafiri in loc sa ne bucuram de trandafirii care cresc chiar in fata casei noastre.'' (Dale Carnegie)

 

Daca e sa pariezi pe vreo carte a vietii, pariaza pe cartea iubirii adevarate fara sa vezi in ea un cliseu!

Fata in Fata - Cuvintele

“Faptele nu inceteaza sa existe doar pentru ca noi le ignoram.” (Aldous Huxley)

Daca stai Fata in Fata cu parintele sau Fata in Fata cu copilul, uneori cuvintele te gatuie prin neputinta lor, te amutesc, iti inunda inima, sufletul, trairile interioare... uneori cuvintele te abat de la starea naturala de fericire. (Fericirea este starea noastra naturala. Fericirea este starea naturala a micilor copii, carora le apartine imparatia pana vor fi contaminati si murdariti de stupiditatea societatii si culturii.- Anthony de Mello)

Cu d-l Goe la plimbare

Ai spune ca, dupa ce l-ai studiat pe Caragiale si te-ai amuzat facand cunostinta cu d-l Goe, ar trebui sa ai o sansa in plus de a nu deveni unul dintre parintii atator domni Goe pe care, daca te invarti in mediile potrivite, ii poti recunoaste cu mare usurinta.

Cei care au devenit parinti vor spune cu lejeritate, impacare si accente de iritare: Ei, da, dar sa vezi tu, cand vei avea si tu un copil! Ei bine, sa ai un copil nu e o scuza si nu e o piedica in calea educatiei pe care, cu interes si preocupare, ar trebui sa i-o oferi.

Socri mari, socri mici, parinti mari, parinti mici

Da, exista si aceste cuvinte in vocabularul limbii romane: socri, nora, ginere... cuvinte explicate in DEX, cuvinte care, atunci cand sunt rostite, dezvaluie tipul relatiei constituite intre parinti si copii. Vom putea auzi vorbindu-se despre socri / nora / ginere cu caldura, cu drag, cu retinere, cu raceala, cu respect, cu dusmanie sau amaraciune.

Despre frumusete si nevoia de a fi frumos. Mama si copilul obez

Deja stim cu totii: “frumusetea se afla in ochiul privitorului” si cati ochi, atatea interpretari ale frumosului; in acelasi timp, exista o perspectiva comuna asupra a ceea ce este general acceptat ca frumos, iar aceste repere comune sunt diferite de etaloanele transmise cu ocazia unor defilari pe podiumul modei din Milano sau Paris. De multe ori nu ar trebui sa fie suficient sa spui “ma simt bine in pielea mea” - oricum ar fi ea - pentru a te simti frumos la fel cum nu ar trebui sa intelegem intr-un mod libertin ca “ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place”.

Indiferent de care parte a proverbialelor ziceri ne situam, indiferent de sex, cu totii ne dorim sa fim frumosi. Frumosul e cel care atrage atentia in prima faza, frumosul e cel care ne bucura din cand in cand.

Parintii si copiii adulti in viata de familie – destainuirea unei mame

Sa mentionezi intr-o discutie chiar informala numele lui Dumnezeu, credinta pe care o ai, poate crea neincredere, poate sa te conduca pe un teren minat in comunicarea cu ceilalti. Daca se intampla asa ceva este pentru ca acesti ceilalti nu au invatat ca a avea credinta, indiferent de apartenenta religioasa, inseamna a gasi o salvare in orice situatie care, altfel, ar putea duce la o depresie fara cale de intoarcere, la zile posace, zile agitate, rautati si lista ar putea continua.

Rostul credintei materializata in rugaciune e cel mai adevarat si graitor in viata de familie. Se spune ca nicio rugaciune nu este mai puternica decat rugaciunea unei mame si e lesne de inteles de ce ... pentru ca nimic nu e mai curat si mai adevarat decat lacrimile dintr-o inima de mama. Intr-o familie, armonia, iubirea, frumusetea si puterea sunt dependente de femeie - dupa cum acest fapt este universal recunoscut.

Cand conflictele se nasc din tacere

Intr-o viata de parinte, dar si intr-una de copil, poti aduna o multime de taceri, nenumarate cuvinte ascunse, cuvinte care, daca ar fi rostite, ar capata sensuri grave. Rostirea lor insa ar insemna o dezbracare de orgoliu, de autosuficienta, de teama, de un handicap numit “probleme in comunicare”.

Comunicarea intre parinti si copii e adesea problematica pentru ca atat parintii, cat si copiii sunt – inainte de toate – oameni. Iar comunicarea adevarata intre oameni, comunicarea care umanizeaza si imbuneaza… se face cu stiinta sufletului.

Ai grija ce NU-ti doresti, s-ar putea sa nu primesti!

Cere si ti se va da, bate si ti se va deschide!

Cere si ti se va da, bate si ti se va deschide! e indemnul care ma insoteste inca din copilarie, indemnul a carui esenta am experimentat-o in diverse contexte fie ca ma implicau in mod direct, fie cu mine in calitate de spectator.

Daca indepartam sensul pe care unii si l-au insusit gresit sub forma actualizata “Da-mi si mie 1 leu pentru lapte la copil!” si daca nu luam in seama dorintele materiale de genul vreau bani, vreau casa si masina, ramanem cu dorintele a caror indeplinire ne poate intr-adevar ferici ori neferici, dupa caz.

Nu intotdeauna avem un scop nobil in viata, dar de fiecare data ne dorim cate ceva. Am invatat incet, dar sigur sa ma amuz cu un zambet detasat si totusi trist de fiecare data cand ascult sau, fara voie, aud despre dorintele imbacsite de frustrare si neputinta ale celor care se “confeseaza” in mod direct sau doar printre randuri:

… atunci cand nu te regasesti...

Ce faci in zilele cand nu te regasesti? In zilele cand visezi cu ochii deschisi la un repaos departe de lume, un repaos cu tine insati(insuti) sau, poate, la un repaos in doi?

Ce faci atunci cand fericirea ta e ferecata in suflet si, cu toate acestea, nu te regasesti? Suni o prietena(un prieten), parintii, iubitul(iubita)? Poate ii suni si la sfarsitul convorbirii ziua iti pare mai frumoasa … totusi, nu la fel de frumoasa ca ieri, nu la fel de primitoare.

Spune-mi pe cine admiri...

In multe cazuri parintii nu isi cunosc copiii si, mai regretabil decat atat, nu recunosc acest fapt. Nu isi cunosc copiii la varsta copilariei si la fel de straine vor ramanea pentru ei sufletele copiilor trecuti de varsta majoratului. Se intampla ca parintii sa exclame: “Baiatul meu nu ar face niciodata asa ceva!”, “Vai, saraca de ea... si era asa de cuminte!” sau … “Eu nu asa te-am educat!”. Totul, fie din lipsa de timp, fie din nepriceperea celor care, din momentul in care au decis ca vor sa devina parinti, ar fi trebuit sa inteleaga ca scuzele isi au locul poate doar intr-o mica masura.

Despre fericire

Dintotdeauna am fost preocupata de fericire. Acum stiu ca in viata fiecaruia dintre noi ar trebui sa existe doua mari fericiri: aceea neconstientizata a copilariei si cea a varstei adulte pe care, copii fiind, ne-o inchipuim si ne-o dorim cu atata ardoare.

Dictionarul defineste fericirea ca stare de multumire sufleteasca intensa si deplina.

Iar potrivit nenumaratelor citate celebre, fericirea nu este altceva decat o reflectare a proportiei de fericire traita de fiecare caz in parte.

Iata ce spunea Platon despre fericire: Fericirea cuprinde cinci parti. O parte este a lua hotarari bune; a doua este a avea simturi bune si sanatate trupeasca; a treia este reusita in ceea ce intreprinzi; a patra-i reputatia printre oameni si a cincea, abundenta de bani si a bunurilor folositoare pentru viata.

Si bineinteles, noi ceilalti, cu totii avem cate o parere despre fericire fie ca am trait-o fie ca nu. Si pentru ca fericirea e atat de greu de distins pe fetele oamenilor, exista cei care ne invata despre cum sa gasim fericirea.

Cel mai curat glas

Daca, potrivit cercetarilor recente, smiorcaitul unui copil ocupa primul loc in topul celor mai enervante sunete, glasul unui copil de varsta prescolara sau scolara mica este de departe cel mai curat. Si daca v-ati aflat vreodata in prezenta unui astfel de grup de copii, intr-o gradinita/scoala sau doar pe strada unde treceau incolonati de doamna educatoare/invatatoare, stiti despre ce vorbesc. Poate doar ciripitul pasarilor egaleaza cristalinul din glasul unui copil. Desi in lupta cu timpul nu exista invingatori, ar fi interesanta o descoperire in ceea ce priveste extinderea perioadei in care glasul isi pastreaza inocenta.

Educatie cu revista Meki

“Nu stiu altii cum sunt, dar eu…” ☺ Nu stiu altii daca au avut ocazia de a fi martori ai procesului de educatie in care o mama se poate angaja atunci cand relationeaza cu baietelul ei aflat in clasa a II-a. Eu m-am aflat intr-o asemenea situatie si pentru ca mi-a placut ceea ce am vazut, mi-am spus ca atunci cand voi avea un copil mi-ar placea sa il educ in asa fel incat sa fie la fel de cuminte si in acelasi fel, sa inspire voie buna si admiratia tuturor adultilor din jur. Este vorba de ceea ce se cheama un copil educat, ascultator, dar care stie sa adreseze intrebari pertinente, sa dea raspunsuri sclipitoare, cu bun simt. E foarte adevarat ca multe se explica prin personalitatea ca mostenire genetica, insa preocuparea mamei, comportamentul ei si modalitatea de a comunica fac o diferenta majora in devenirea copilului.

Sa dam Cezarului ce-i al Cezarului

Cand va primi educatia importanta pe care o merita?

Cand va reprezenta educatia o valoare in sine?

Cand vom putea vorbi despre un sistem educational performant?

• atunci cand educatia va putea constitui o afacere de succes;

• atunci cand oamenii cu carte vor avea parte sau cel putin, recunoastere;

• atunci cand afirmatiile de genul: noi nu credem in educatia care aduce profit (de parca educatia ar trebui sa fie un soi de act de caritate) vor fi inlocuite de credinta ca ”un dolar investit in educatie va aduce un profit mai mare decat aceeasi investitie facuta in bursa de valori, imobiliare sau fonduri de investitii in aceeasi perioada de timp”: http://www.codrosu.ro/pledoarie-pentru-educatie-5-motive-pentru-care-sa-pleci-la-studiu-in-strainatate/

Cand vom avea acces la servicii performante? Cand noi insine vom oferi performanta.

O lume ... Imagine

Sursa foto

Va puteti inchipui o lume in care oamenii pornesc la drum fara planuri de genul “vreau sa imi fac un copil” sau “vreau sa fac cariera”, o lume in care un copil este rezultatul iubirii dintre doi oameni care inteleg valoarea libertatii si valoarea dreptului de a avea dreptul la trairi diferite, idei diferite? In aceasta lume fiecare individ are dreptul la momentele sale de “egoism” fara a fi pus in situatia de a se simti vinovat pentru acele momente de bucurie fata de care ceilalti nu vor sa arate intelegere si daca o fac, totul se intampla in urma unor negocieri obositoare care in final nu pot decat sa iti lase gustul amar al victoriei asupra celui care se declara infrant. O lume in care oamenii renunta la pornirea de a controla deciziile celor pe care ii iubesc, o lume in care parintii isi incredinteaza copiii lui Dumnezeu, stiind ca simpla dragoste parinteasca - oricat de puternica - nu ar avea nici o putere in absenta iubirii de si a lui Dumnezeu.

Jocuri pentru copii online

Din nou despre www.meki.ro nu doar pentru ca m-am inscris in Campania Scrie de dragul copiilor, ci si pentru ca e vorba despre un site pe care il consider educativ si care arata bine atat ca aranjare in pagina, organizare, cat si in ceea ce priveste coloristica si imaginile.

Neavand copii, pana acum cateva saptamani, nu aveam idee de ceea ce se mai poate gasi in materie de jocuri pentru copii online, asa incat am dat un search pe Google si iata la ce concluzie am ajuns:

Intr-adevar pe www.meki.ro NU poti gasi:

Cat de mult te joci cu copilul tau?

„Copilul rade: intelepciunea si iubirea mea e jocul; tanarul canta: jocul si intelepciunea mea e iubirea; batranul rade: iubirea si jocul meu e intelpciunea”.

(L. Blaga)

Indiferent de varsta, elementul joc este prezent in viata fiecaruia dintre noi fie ca e vorba de joaca celor mici, jocuri de societate, jocuri de cuvinte, dansul ca joc, a descoperi jocul cuiva sau a face jocul cuiva. Orice forma de joc, chiar si bataia de joc, are la baza distractia. Atunci cand cineva isi doreste sa se distreze apeleaza la formele de joc care ii servesc cel mai bine personalitatea si nivelul de educatie dobandit.

Un nou site, o noua revista pentru copii - MEKI

Imi amintesc si acum caietul cu coperta roz de lecturi suplimentare din clasele primare...; imi amintesc revistele Soimii patriei si Cutezatorii cum se adunau in sertarele bibliotecii din camera copilariei mele. Si imi amintesc ca nu imi placea sa citesc. Da, nu am fost unul dintre copiii care ïmediat ce puneau mana pe o carte, chiar nefiind poate adecvata varstei, o citeau pe nerasuflate. In acelasi timp insa imi amintesc eforturile si vointa mamei de a ma motiva sa citesc. Si daca nu citeam de una singura la inceput, citeam impreuna. Iar rezumatele se lucrau de asemenea impreuna. Si totul imi parea mai usor, desi multa vreme, neplacut.

Bacalaureat 2011 - Cum se face o educatie de succes?

De cel putin 15 ani asistam la procesul de cautare a retetei magice care sa reduca analfabetismul si abandonul scolar in Romania. Din ceea ce se poate observa si, mai ales, simti pe propria piele, o reteta a fost deja descoperita, ba chiar apreciata de multi dintre cei care se declara ca fiind parte integranta si activa a sistemului.

Asa incat, iata pasii de urmat pentru ca reteta in educatie sa fie una de succes:

Poate maine...

Copilul meu,

Stiu ca nu te gandesti la moarte. Totusi, acorda-ti o clipa si imagineaza-ti ca vei trai pana la adanci batraneti. Ce vezi?

Vezi un nuc urias intr-o gradina de racoare si cald, un nuc in a carui umbra infloresc trandafirii si alearga pisoii?

Stiu, acum ai de mers la serviciu, ai o paine de cumparat, o casa de construit, un copil de crescut. Poate maine...

Cu mult drag,

Cat adevar esti dispus sa asculti?

“E greu sa spui adevarul, sa-l asculti e si mai greu, iar sa-l faci inteles e cel mai greu.” (Hagop Baronian)

Uneori adevarul doare, alteori elibereaza. Uneori adevarul este cea mai buna politica, alteori insasi rostirea lui e cea mai buna minciuna. Uneori copiii invata ca nu e frumos sa ii minta pe parinti pentru ca mai apoi parintii sa ii invete despre minciuna cu rol protector.

Uneori ne dorim sa ascultam adevarul oricat de devastator, dar de putine ori nu ne revarsam furia pe cel purtator de adevar.

I just love taxi drivers

I just love taxi drivers sau, in traducere libera, ma omor dupa taximetristi. Nu dupa toti, doar dupa unii, fireste. Ma omor dupa taximetristii pe care cineva a omis sa-i invete cum sa salute si mai ales ca trebuie sa salute cu toti dintii din gura. As spune ca parintii au ratat ceva in educatia copilului lor devenit la un moment dat taximetrist, insa nu as vrea sa judec in necunostinta de cauza. De aceea, ma rezum la a constata ceea ce e evident.

Astrele si mostenirea de la mama

Multumesc prietenei mele care imi transmite binecunoscutele mailuri de tip Fw:. Transmit si eu mai departe continutul unuia dintre cele mai recente astfel de mailuri pentru ca, uitandu-ma in jur, as putea sa spun ca cele de mai jos se confirma in mare masura. In ce masura astrele pot determina ceea ce suntem si ceea ce va fi copilul nostru, ramane sa descoperim fiecare pe cont propriu.

M-a facut mama functionara

M-a facut mama functionara si toata lumea ma vorbeste ba ca sunt nepoliticoasa, ba ca fac pe plictisita. E drept, uneori sunt mofturoasa, dar cui ce-i pasa? Poate am si eu necazuri, poate seful nu ma mai plateste, eu de ce sa nu am dreptul ca uneori sa fiu cu capsa pusa? Stau cuminte si cu fata trasa pe dupa ghiseu si-i aliniez pe toti, sa stea la rand, sa astepte cu rabdare ore-n sir pana cand sa-i pot trimite la un alt ghiseu, ca vezi bine, prostii s-au aliniat din nestiinta.

Ce isi doreste un copil?

“When you say ‘yes’ to others, make sure you are not saying ‘no’ to yourself.” — Paulo Coehlo

Dand un simplu SEARCH pe Google, in cautarea a ceea ce isi doreste un copil, in principal aflam ca vedeta X isi doreste un copil sau ca vedeta Y isi mai doreste un copil. Iar daca ar fi sa privim in randurile celor care sunt vedetele propriei lor vieti, rezultatul ar fi probabil acelasi. E cel putin interesant sa privesti adultii preocupati de ceea ce isi doresc, mai ales cand e vorba de copii. In mare masura ei stiu ca un copil are nevoie de foarte multe si uneori copiii primesc foarte multe. Insa alteori, ajungi sa te intrebi daca parintii isi cunosc cu adevarat copiii si daca stiu ce isi doreste un copil, fie el copil de scoala sau copil adult.

Contradictii

* In calitate de copii, de varsta scolara sau adulta, ati avut vreodata sentimentul ca exista o perceptie a parintilor - involuntara probabil - de parca doar ei sunt cei care sufera si sunt dezamagiti in aceasta legatura parinte-copil? Cu certitudine, cu totii comitem greseli pe care la un moment dat le regretam, greseli dureroase pentru cei care ne-au insotit pasii cresterii noastre cu atata incredere si iubire, cu o enorma investitie sufleteasca. Si totusi, uneori, s-ar putea sa avem sentimentul ca singurii prieteni adevarati, cei care ne ofera dragostea lor neconditionata, indirect ne reproseaza faptul ca le suntem nerecunoscatori prin comportamentul nostru, fara sa admita ca, in felul nostru, avem si noi parte de propria noastra suferinta, de propriile noastre drame marunte, dar la fel de importante. Daca suntem si vom ramane pentru totdeauna copii in aceste relatii atat de puternice, gesturile si reactiile noastre vor fi nu numai greseli, ci isi vor avea partea lor de adevar pe care trebuie sa il comunicam mai departe pentru a ne face intelesi, pentru ca data viitoare noi, copiii, si ei, parintii, sa nu repetam greselile atat de dureroase si distructive.

Spune-mi in ce crezi ca sa-ti spun... despre copilul tau?!

Daca principalul model al copilului tau esti tu, cu siguranta principiile tale de viata il vor influenta pe termen lung. In mod firesc, parintii sunt aerul pe care inca de la inceput copilul il respira. Iar daca aerul e curat, copilul va creste cu un psihic sanatos si va deveni un adult lipsit de traume emotionale.

Uneori se poate spune ca parintii isi fac prea multe griji pentru ceea ce ar putea sa le devina copilul, insa neglijeaza nevoile imediate ale acestui omulet. Cum ai putea sa-ti cresti copilul in asa fel incat acesta sa beneficieze de normalitatea care ii poate asigura echilibrul in toate?

Va rugam, nu puneti mana!

In copilarie suntem invatati ce trebuie, ce avem voie si ce nu avem voie sa facem. Daca ne bucuram de parinti care stiu sa ne si explice cum stau lucrurile, putem chiar sa si intelegem de ce una sau de ce alta. Cu toate acestea ajungem adulti si demonstram ca majoritatea dintre noi fie am lipsit de la unele dintre lectii, fie nu am primit explicatiile necesare. Cum altfel s-ar putea motiva nevoia unor indicatoare, respectiv afise de genul celor pe care le putem gasi la tot pasul?

Relatia dintre parinti si copiii adulti

Relatia dintre parinti si copiii adulti este prea putin dezbatuta in favoarea relatiei dintre mama si copil. E adevarat, legatura dintre mama si copil reprezinta pionul de baza in dezvoltarea ulterioara a celui mic, insa la sfarsitul perioadei scutecelor, la finalul copilariei si mai apoi al adolescentei, parintele ramane parinte, copilul, copil, iar abordarea relatiei va trebui sa fie una diferita.

La multi ani, 1 iunie!

La multi ani!

tuturor celor care pastreaza in suflet inocenta copilariei, judecata nepervertita de preconceptiile societatii,

tuturor copiilor care pastreaza in suflet stiinta de a se bucura de momentele ce li se ofera!

Bunul simt al copiilor nostri

Tot mai des ne intrebam de unde atata lipsa de bun simt in jurul nostru. Pentru ca “bunul simt nu face bani, dar face toti banii.” (Gavriil Stiharul) Aceasta e concluzia tuturor celor care observa lipsa tot mai acuta a bunului simt.

~Este insa foamea de bun simt suficienta pentru a aduce o schimbare de atitudine?

~Avem oare curajul de a-i trage de maneca pe cei care ne agreseaza in permanenta prin lipsa lor de bun simt?

~Ar putea oare fi de vreun folos o alta reactie decat cea mioritica, de acceptare, de resemnare, asadar de convietuire pasnica a bunului simt cu nesimtirea?

~Si intr-un final, care sunt sansele de supravietuire ale bunului simt?

Copii si parinti, in imagini

Viata e prea scurta ca sa...

Parinte fiind, te-ai intrebat vreodata care este atitudinea pe care o transmiti copilului tau prin tot ceea ce faci si spui in prezenta lui?

Daca din mersul tau grabit, preocupat, o clipa te-ai oprit, ai privit in jur si doar ai observat chipurile celorlalti, ai inteles ca multi traiesc cu iluzia ca sunt nemuritori, iar gesturile si vorbele lor sunt doar dovada faptului ca inca nu au cunoscut simptomele ce ii apropie de Marele Final.

Obisnuinta, mama frustrarilor

Discutam zilele trecute cu o colega despre cum ar trebui sau nu ar trebui sa ne obisnuim cu anumite situatii neplacute, situatii repetitive care ne deranjeaza si care, de fiecare data, reusesc sa ne strice buna dispozitie. Am realizat atunci din cat de multe astfel de situatii e compusa viata noastra pe diversele ei planuri. Ne obisnuim sau cel putin tindem sa ne obisnuim pentru ca aceasta e una din variantele cele mai comode, variante care presupun efort minim pe de o parte, insa un efort maxim al psihicului nostru pe de alta parte.

Ce trebuie sa stie o domnisoara?

In conditiile in care legile universului inca mai functioneza...

… si daca mobilul existentei inca mai este Iubirea...

• Desi ar fi frumos ca povestile copilariei despre zane, printi si cersetori sa stimuleze imaginatia si sentimentele mai tinerelor generatii din prezent, o domnisoara trebuie sa stie ca cel predestinat nu isi va face aparitia pe un cal alb miraculos, luptand impotriva tuturor opozantilor si cucerind-o astfel cu dragostea lui pana la adanci batraneti. O domnisoara trebuie sa stie ca uneori ea insasi trebuie sa lupte pentru a face posibila intalnirea cu cel ales. Desigur exista domnisoare si nu numai, care lupta putin mai mult, crezand ca fiecare barbat este cel ales, dar nu despre asta este vorba aici.

Romania, o tara pentru copii si parinti

Se stie si tot mai frecvent se spune mai direct, ori mai voalat, ca Romania e o tara de cacat. OK. Si, noi, cei care muncim si traim in Romania, noi, cei care inca nu intreprindem nimic pentru a pleca, noi, cei care, potrivit unor sondaje ale TVR, suntem tot mai multumiti de serviciile ANAF, noi, cei care preferam un ajutor de somaj in defavoarea unui job platit cu 500 RON, noi nu suntem de cacat. Nu, noi, nu, doar tara. Pentru ca tara, ca si statul, sunt asa, niste notiuni care nu au nimic de a face cu noi, cei care traim, muncim legal sau ilegal, mai amenintam cu cate o simulare de manifestatie in strada si ne revoltam cum putem, in felul nostru propriu si personal, in cercul nostru de prieteni, ba uneori mai si rabufnim in public la cate un birou de relatii cu clientii.

Copiii si concursurile

Tinerii adulti pornesc in cautarea unui job. In drumul lor spre jobul ideal traseaza cateva etape, iar cand il gasesc nu au decat sa isi probeze competenta si profesionalismul. Asta, in cazul in care firma angajatoare le solicita. In conditiile unei societati cat mai aproape de normal, in care competenta si profesionalismul sunt valorile cautate de catre orice angajator care isi rasplateste angajatul pe masura, desi lipsit de experienta, tinarul adult se prezinta cu un bagaj de cunostinte, un set de valori si atitudini. Toate acestea sunt urmarea experientelor scolare si a invatamintelor din mediul familial.

Felicia, inainte de toate – tipologii clasic romanesti

Felicia, inainte de toate, un film romanesc care, de la inceput pana la sfarsit, iti da o acuta senzatie de déjà vu si care, desi nu respecta regula de succes a filmului american, e asemenea unei carti pe care nu o poti lasa din mana. Un film in care vei (re)gasi tipologiile clasic romanesti care, privite intr-un mod detasat, obiectiv iti aduc zambetul pe buze. In acelasi timp nu ai cum sa nu empatizezi cu personajele care te transpun intr-o lume atat de familiara in care detaliile sunt studiate si punctate cu cea mai mare minutiozitate – de la capacitatea de a comunica in familie pana la stilul adoptat intr-o banala comunicare la aeroport. Vei (re)trai relatia dintre copii si parinti in complexitatea ei, cu capriciile si frustrarile ei, prezentata in momentul dureros care urmeaza unei saptamani de vacanta a copilului adult acasa, la parinti.

Mai mult decat un film romanesc... un film despre "Asa, nu!" sau un film pentru cei care, indiferent de varsta, si-au pastrat deschiderea spre a invata, fara a se simti lezati in orgoliu.

http://anaciobanu.wordpress.com/2010/06/10/felicia-inainte-de-toate/

http://alexandrunegrea.ro/2010/06/09/felicia-inainte-de-toate-un-film-romanesc-100.html

Copilul la 30 de ani

Categoric, nu exista copil care sa nu-si iubeasca parintii, doar modul de manifestare a iubirii este diferit, in directa relatie cu personalitatea si mediul familial - educational in care acesta a crescut. Fara dubiu, parinte care alege sa fie parinte si care sa nu-si iubeasca, in modul sau personal fireste, copilul nu exista. Intensitatea iubirii, atunci cand ea exista, nu trebuie masurata in declaratii zgomotoase, in cuvinte elogioase ori sume de bani. In ciuda acestei iubiri, nu exista relatie copil – parinte care sa nu presupuna momente de nesiguranta, perioade problematice sau care sa necesite poate un mic ajutor din exterior. Si ce alt ajutor mai potrivit, insotit de credinta, decat experienta impartasita si marturiile despre cat mai multe situatii in care, la un moment dat, e foarte probabil sa ne regasim?

Relatii de forma, relatii de fond

Asemenea respiratiei, relatiile nu se invata. Nu urmam cursuri pentru a respira corect, desi, in tot acest iures al vietii s-ar putea sa avem nevoie de o stiinta aparte atunci cand iesim in strada/in natura/oriunde si inspiram prea putin adanc si poate insuficient din oxigenul care ne alimenteaza. Nu urmam cursuri privind modalitatea ideala de a relationa, insa practicam multiple forme ale relatiilor. Intr-un mod mai mult sau mai putin organizat, ca urmare a scolilor pe care le-am urmat, inclusiv in scoala vietii, cu totii am invatat ca exista bune maniere, exista bun simt, comportament civilizat, dar si opusele lor. Din mers, am intrat in relatii care s-au dovedit a fi relatii pe viata, relatii de fond, dar si relatii de suprafata.

Interviu cu o mama la 30 ani

In ce masura te-ai schimbat tu, ca persoana, si in ce masura ti s-a schimbat viata dupa ce ai avut primul copil?

Cred ca m-am schimbat destul de mult. Stiam ca voi fi singura, ca nu ma va putea ajuta nimeni si m-am pregatit pentru venirea copilului din timp. Am urmat o scoala de mamici, iar cand s-a nascut copilul eram deja pregatita, in mare parte. Desigur, a intervenit si imprevizibilul, dar asta e o istorie aparte. Chiar de la inceput am spus cu fermitate ca va veni si un al doilea copil. Cu primul copil mi-a fost destul de usor, zic eu acum. Totul a mers parca dupa “carte”, cu prea putine devieri.

Generatia copilului tau

Ai intalnit vreodata oameni al caror comportament ti-a creat perspectiva unui viitor in care acestia vor deveni parintii unei generatii noi de copii? Parintii unei noi generatii care ii va include si pe copiii tai?

O generatie care s-ar putea sa invete ca meseria nu mai este o bratara de aur, o generatie care, in urma unei banale iesiri din casa, va continua sa lase pe trotuar, in iarba o flegma, un pet, un ambalaj de orice.