Copilul norocos

A fost odata ca niciodata... un copil norocos.

Un copil nascut intr-o iarna, pe cand ningea cu fulgi albi, ispititori si racoritori, intr-un loc cu oameni calzi, cu vorbe simple si priviri familiare.

Un copil asemenea florii de ghiocel iesind parca rusinata de sub omatul pur.

Copilului norocos ii placea sa se joace in felul sau, nestingherit de vreun cuvant urat, infricosator, vulgar, avea libertatea ravnita pentru activitatile sale preferate.

Ca orice copil, mergea la scoala si, pentru ca avea parinti care il iubeau, era unul dintre cei cu rezultate scolare bune. Asemenea tuturor copiilor, avea zile insorite, dar si zile uracioase, care ii aruncau cate un ochi perfid sau involburat ca marea inainte de vreo furtuna. Avea sentimente din cele mai diverse de la bucurie nemasurata la vinovatie si, uneori, cosmaruri. Cei mari, insa, au stiut, cu rabdare, sa-i dea de inteles ca nu este nici timpul, nici locul pentru zile intunecate, impovarate, pentru fete crispate ori ganduri rele.

Era un copil norocos care a invatat sa absoarba asemenea unui burete tot ce era bun in jurul sau. Tocmai pentru ca era un copil ca toti ceilalti, uneori uita de sine si facea gesturi pe care mai tarziu le regreta... I se arata ca nu a procedat corect si el intelegea, de aceea regreta... Da... era un copil norocos fiind receptiv la gesturile de bunatate, la cuvintele de tandrete. Asemenea multor copii, ii facea o deosebita placere sa stea in preajma oamenilor mari de la care simtea ca are lucruri de invatat, lucruri frumoase si adevarate de invatat. Asista la discutiile intre oamenii mari si inca de mic le analiza: stia sa discearna intre ceea ce starneste durere si ceea ce aduce liniste.

Ca orice copil norocos, a intalnit in drumul sau oameni care au stiut sa il invete ca trebuie sa ai curaj, ca e mai bine sa gresesti din prea multa indrazneala decat sa gresesti din teama de a actiona, ca, daca bati, ti se va deschide.

A invatat de la prieteni ca omului nu trebuie sa ii fie frica de vreun alt om si ca, daca e soare, trebuie sa ne bucuram, iar daca e ploaie, din nou trebuie sa ne bucuram.

A invatat ca dragostea si relatiile interumane nicidecum nu sunt drumuri cu sens unic, ca daca doar primesti, va veni si vremea sa dai.

A invatat despre politete si despre cartile de vizita pe care un om le poate prezenta la un moment dat in viata. In scoala a invatat ca a fi punctual inseamna nici a intarzia, dar nici a sosi mai devreme. A invatat cum sa se adreseze la telefon si despre beneficiile pe care le poate sau nu avea in functie de felul in care se prezinta la capatul celalalt al firului. A invatat ca oricat de corect si de literar s-ar exprima, continutul vorbelor, semnificatiile transmise de privire si intreaga tinuta graiesc adevarul.

A vazut la altii si a invatat ce inseamna credinta, ce inseamna sanatatea trupului si a mintii.

Mai presus de toate, a invatat de la parinti... sa fie un luptator, un om corect, onest, recunoscator, sa primeasca totul cu inima deschisa si impacata. A invatat sa invete, a invatat cum sa fie, cum sa nu fie, a invatat tot ceea ce el este, a invatat sa aiba incredere.

A invatat si inca mai invata... cum sa priveasca lucrurile si pe cei din jurul sau, cum si cand sa le dea atentie, cum si cand sa inlature gandurile ce il pot abate de la starea de bine, de la starea de fericire pe care, impreuna cu toti cei care l-au invatat, si-a construit-o. A invatat si inca mai invata cum sa vegheze, cum sa se bucure de verdele prezentului... sa-l tina strans, cat mai strans...

A fost odata un copil norocos. Si era cu atat mai norocos cu cat stia acest lucru.