luni, 9 mai 2011

Viata e prea scurta ca sa...

Parinte fiind, te-ai intrebat vreodata care este atitudinea pe care o transmiti copilului tau prin tot ceea ce faci si spui in prezenta lui?
Daca din mersul tau grabit, preocupat, o clipa te-ai oprit, ai privit in jur si doar ai observat chipurile celorlalti, ai inteles ca multi traiesc cu iluzia ca sunt nemuritori, iar gesturile si vorbele lor sunt doar dovada faptului ca inca nu au cunoscut simptomele ce ii apropie de Marele Final.

Dar de ce sa devenim mai intelepti doar atunci cand ne doare ceva intr-un mod ireparabil? De ce sa nu facem o simpla analogie intre banala gripa si orice alta durere insuportabila? Oricat de marunta ar fi neplacerea fizica ori psihica, doar in prezenta ei suntem pe deplin constienti de propriul nostru trup, suflet, de insusi faptul ca traim si in acelasi timp de fragilitatea existentei noastre. Si daca macar o data in viata am gustat lacrimile durerii noastre ori pe cele ale apropiatilor nostri, parinti si copii deopotriva, nu e necesar sa asteptam o varsta anume pentru a deveni sau cel putin a incerca sa devenim mai cumpatati, mai modesti, mai intelepti. Un exercitiu de imaginatie, bazat pe o realitate traita de altii, ne poate invata ca desi in clipa aceasta avem toate motivele sa planuim, sa petrecem, sa ”discutam discutii”, sa calcam acceleratia putin mai tare, in clipa urmatoare niciuna dintre garantiile aparente nu mai face sens. Faptul ca trecem prin viata, ne casatorim, facem copii, reusim sau nu sa facem cariera si multi bani s-ar putea sa nu aiba insemnatatea pe care o are felul in care ne raportam la toate acestea. De ce sa nu fim suficient de intelepti inca de la varsta cand ceea ce transmitem copiilor nostri conteaza?


De ce sa nu fim suficient de intelepti pentru a constientiza faptul ca viata e prea scurta nu doar ca sa bem bere de proasta calitate?
~Viata e prea scurta pentru ca sa ne intristam atunci cand ploua si e vreme rea.
~Viata e prea scurta ca sa ne irosim zilele spunand “nu pot” si fiind neincrezatori in noi insine, in prezent. E prea scurta pentru ca sa ne fie teama de a incerca si altceva...
~Viata e prea scurta ca sa ne lasam afectati, influentati de rautatile, invidia, prostia celorlalti si, in acelasi timp, e prea scurta ca sa ramanem complet indiferenti si sa nu incercam macar sa schimbam putin din ceea ce poate fi schimbat.
~Viata e prea scurta pentru a o petrece discutand alegerile celorlalti sau incercand sa controlam gandirea si metodele celorlalti.
~Viata e prea scurta ca sa ne invatam copilul ca mai are timp sa invete ca orice fapta are o (ras)plata, ca orice cauza are un efect.
~Viata e prea scurta ca sa nu faci ceea ce iti place, ca sa iei lucrurile prea in serios, ca sa te inconjori de oameni pe care nu-i agreezi, care nu te incurajeaza si nu te motiveaza.
~Viata e prea scurta ca sa nu iti permiti cate un concediu.


Viata e prea scurta pentru ca sa nu constientizam la timp care ne sunt prioritatile, prea scurta pentru a o irosi regretand trecutul si planificand viitorul fara a aprecia prezentul.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu