Daca, potrivit cercetarilor recente, smiorcaitul unui copil ocupa primul loc in topul celor mai enervante sunete, glasul unui copil de varsta prescolara sau scolara mica este de departe cel mai curat. Si daca v-ati aflat vreodata in prezenta unui astfel de grup de copii, intr-o gradinita/scoala sau doar pe strada unde treceau incolonati de doamna educatoare/invatatoare, stiti despre ce vorbesc. Poate doar ciripitul pasarilor egaleaza cristalinul din glasul unui copil. Desi in lupta cu timpul nu exista invingatori, ar fi interesanta o descoperire in ceea ce priveste extinderea perioadei in care glasul isi pastreaza inocenta.
Doar parintii au puterea de a conserva puritatea glasului propriului copil intr-o cat mai mare masura investind timp intr-o educatie atenta, morala. Asemenea ochilor care iti povestesc despre sufletul unei fiinte, glasul poate vorbi si el de la sine.
Spre exemplu, ce se poate spune despre glasul unui copil care fumeaza la aceeasi masa cu parintii? Sau despre glasul unui tanar injurand si folosind un limbaj vulgar chiar de fata cu propriii parinti? Acestia din urma sunt datori sa alimenteze curatenia din glasul unui copil pentru a-i pastra sufletul, comportamentul si gandirea in acelasi mod. Parintii care accepta ideea ca un copil de varsta mica poate suferi cu nervii atunci cand se razvrateste facand scandal pentru ca nu poate sa obtina ceea ce vrea contribuie in mod sigur la pervertirea micutului al carui glas este, in mod natural, cel mai curat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu