Bacalaureat 2011 - Cum se face o educatie de succes?

De cel putin 15 ani asistam la procesul de cautare a retetei magice care sa reduca analfabetismul si abandonul scolar in Romania. Din ceea ce se poate observa si, mai ales, simti pe propria piele, o reteta a fost deja descoperita, ba chiar apreciata de multi dintre cei care se declara ca fiind parte integranta si activa a sistemului.

Asa incat, iata pasii de urmat pentru ca reteta in educatie sa fie una de succes:

I. Educatia la nivel macro

Conditia sine qua non a unei educatii de succes este eliminarea examenelor de admitere astfel incat tinerii nostri sa intre pe la facultati cu sentimentul unei relaxari maxime si sa dobandeasca o atitudine optimista privind mersul la scoala.

Mai apoi, rand pe rand:

• se reduce numarul probelor de Bacalaureat din aceleasi motive, pentru a nu stresa, a nu incarca memoria tanarului cu prea multe informatii;
• se recomanda aplicarea unor masuri de strictete la finalul celor 12 ani de scolarizare cum ar fi camerele video, insa nu neaparat peste tot; astfel continua traditia potrivit careia unii inca mai obtin note care ii reprezinta, altii reusesc sa pacaleasca sistemul, iar restul se plaseaza undeva intre cele doua extreme;
• se introduc manualele alternative cat mai colorate si mai atractive pentru a-i motiva pe tineri sa citeasca;
• se analizeaza intens posibilitatea de a aerisi programele scolare, totul spre a minimaliza efortul intelectual al tinerilor;
• se discuta despre competente, abilitati ce trebuie dobandite spre deosebire de vechiul sistem atat de pacatos in care accentul se punea pe invatare, adica insusire de cunostinte, sistem care se mandrea cu numarul mare de olimpici la diferitele discipline scolare;
• din vechiul sistem, se preia totusi mentalitatea ca toti tinerii trebuie scolarizati si pastrati in sistem indiferent de inclinatii, preocupari, capacitate; prin urmare, se creste numarul anilor de invatamant obligatoriu pentru a elimina analfabetismul rezultat din abandonul scolar timpuriu, in favoarea analfabetismului rezultat din participarea chinuita la un invatamant centrat pe elev dupa sloganul “elevul nostru, stapanul nostru”;
• se discuta despre piata muncii insa e o rusine si total nenecesar sa formam muncitori calificati, pantofari, cofetari, electricieni, zidari, soferi etc.; e rusine sa nu ai o diploma de studii superioare;
• de fiecare data cand tara este lovita de criza, primii care trebuie sa dea un exemplu de patriotism si spirit de sacrificiu sunt profesorii in calitate de intelectuali care oricum au vocatie de educatori ai neamului si, in lumea ideilor, a principiilor de moralitate atat cat au mai ramas, banii nu sunt o problema.

II. Educatia la nivel micro

• se face teoria geniilor si a copiilor sacrificati, concluzia fiind ca doar geniile ar putea sa faca fata unor examene serioase, care presupun ca examinatul sa fi invatat de-a lungul anilor de scoala, nu doar in luna premergatoare examenelor;
• se urmareste obtinerea de rezultate scolare foarte bune prin orice mijloace caci “scopul scuza mijloacele” chiar si in lumea educatiei; un rezultat bun nu este de acceptat, cu atat mai putin un satisfacator sau suficient; de aceea pentru un insuficient acordat unui elev, profesorul poate cadea in dizgratia intregii societati, a elevilor, a parintilor, chiar a catorva colegi de breasla; asadar, rezultatele foarte bune sunt solicitate in tot mai mare masura printr-o arta a negocierii in care inca nu stim sigur daca cel mai intelept cedeaza sau invers;
• se platesc meditatii pentru ca treaba sa se resolve intr-un mod clasic romanesc, potrivit zicalei “si sarac, si cu pretentii”; astfel, rostul meditatiei este acela de a introduce informatia, a dezvolta competentele fara efortul interiorizarii si al trecerii prin filtrul gandirii proprii a tanarului care e lipsit de reflexul de a-si apropia cartea atunci cand are de citit din ea; unii inca mai traiesc cu impresia ca banii cumpara totul si fac confuzii regretabile cum sunt cele intre iubirea neconditionata si cea conditionata, intre stiinta si diploma care poate certifica sau nu stiinta;
• se vorbeste despre protocolul pe care parintii e imperios necesar sa il puna la dispozitie pentru ca efortul lor sustinut in educarea unor tineri responsabili, cu dragoste fata de carte si respect fata de profesori sa rodeasca sub forma unor rezultate finale care sa le permita accesul in cele mai la moda facultati ale tarii;
• se discuta despre tragedia care urmeaza unei veri in care examenul de Bacalaureat picat sta in calea fericirii unor oameni responsabili care au muncit din greu si care au interiorizat cu succes o regula de baza a societatii noastre: rasplata trebuie sa apara neintarziat dupa cum la o intrebare de tip DA/NU se asteapta ca nota corespunzatoare sa fie maxima;
• se concluzioneaza in termeni de victime si calai, insa in cele din urma se rateaza concluzia de drept si de fapt: nimeni nu poate invata in locul altcuiva si nicio camera video nu are cum sa-l intimideze pe cel nevinovat.

Orice scoala poate deveni una dintre padurile cu uscaturile proprii in conditiile in care educatorii neamului sunt apreciati doar din punct de vedere filosofic si poate nici atat, de vreme ce meseria de profesor demult nu mai reprezinta o optiune. Astfel, o educatie de “succes” este cea care hraneste mentalitatea ca e in regula sa dai bacsis unui chelner, unui muzicant, la un coafor, o manichiura, o benzinarie, o spalatorie auto, dar e o mare dezonoare atunci cand o profesoara primeste un martisor, o floare, un multumesc material la final de liceu, un multumesc “pentru ca ne-ati indrumat, pentru ca ne-ati invatat!”. A, da! Si ce de case, ce de palate isi mai construiesc profesorii din meditatii!

In final, satisfactia succesului educational e garantata: langa un mic, o bere si-o manea, ce altceva iti mai poti dori de la viata? Sanatate la dusmani, femei multe si multi bani!

P.S.

Felicitari celor care nu se regasesc in profilul de mai sus, felicitari profesorilor care au ramas in sistem si care, in ciuda tuturor, acorda notele cu responsabilitate atat la ore cat si la examene!

Felicitari educatorilor care nu “isi fura caciula” inlesnind copiatul doar pentru ca toata lumea face la fel!