joi, 17 noiembrie 2011

Respectul din spatele cuvintelor

 „Respectul fata de ceilalti, un respect plin de modestie si politete, este prima conditie a adevaratei egalitati.” (Feodor Mihailovici Dostoievski)

"La inceput a fost Cuvantul...". Si cu totii cunoastem importanta cuvintelor pe care le rostim, greutatea lor si urmarile pe care acestea le pot avea in viata noastra. Nu de putine ori, cei mai responsabili dintre noi regretam momentele de slabiciune in care ne-au scapat cuvinte nepermise, rostite mai ales pe un ton nepermis. Nu de putine ori, poate cei mai sensibili dintre noi inregistram incarcatura negativa din spatele cuvintelor ca fiind cel putin suparatoare.

Cuvintele citite dintr-un dictionar au doar sens, insa in momentul in care sunt rostite, ele capata atitudine. Unele injuraturi ar putea sa fie chiar simpatice in anumite contexte, desi nu as putea exemplifica avand in vedere faptul ca am invatat de la parinti despre puterea cuvintelor prin puterea exemplului insotit de cate o scurta apostrofare atunci cand era cazul. Daca ne gandim doar la mult ravnitul Te iubesc, putem fi cu totii de acord ca atitudinea ce insoteste rostirea cantareste mai mult decat cuvintele insele.

Rostirea poate sa fie insotita de politete, respect, bun simt, dar si de opusele acestora. Din nefericire, tonul, modalitatea de exprimare, incadrand aici si zambetele care pot capata atitudini variate – de la cea mai pura sinceritate pana la profunda ironie – sunt cele care nu pot constitui probe in nicio instanta judecatoreasca. Ele cu greu pot constitui probe de acuzare spre deosebire de o minciuna ori o fapta asupra careia am putea fi prinsi. Lupta impotriva unei atitudini inradacinate asa cum este lupta impotriva unei mentalitati e una din cele mai dificile si care solicita resurse creative de combatere.

Ceea ce se poate face cu mai multa usurinta insa este formarea unei atitudini cat mai apropiate de ceea ce in mod general se considera a fi o atitudine normala, de bun simt, de bune maniere inca din primii ani de viata sau, cum se spune, din „cei 7 ani de acasa”.

Constat cu surprindere o atitudine inversunata impotriva unui salut de bun simt, ca sa nu mai vorbim de capitolul politete, Saru'mana!. E un salut care nu trebuie sa fie obligatoriu atata vreme cat este inlocuit de Buna ziua! sau Buna!, tinand insa cont de contexul in care ne aflam si de actorii contextului. Acest Saru'mana! insa pare ca a gresit candva cuiva intr-un mod atat de grav incat a dus la dezvoltarea unei atitudini de impotrivire folosirii salutului considerat ca fiind invechit si avand la baza obedienta. Ca orice adresare, orice salut are valoare daca e insotit de atitudinea corespunzatoare numita respect/bun simt. Aceasta era si ideea articolului Cu d-l Goe la plimbare in urma caruia am inteles ca trebuie sa existe si o continuare. O mica lamurire in acest sens, pe tema articolului mai sus mentionat, intrucat se pare ca am lasat loc interpretarilor:

Profilul lui Goe

Copilul prost crescut, rasfatat, care primeste tot fara sa faca nimic pentru asta, copilul care primeste apreciere din partea familiei atunci cand vorbeste cu aroganta sau comite vreo obraznicie.

Profilul copilului descris in articol

Copilul care nu saluta in mod adecvat, pe un ton adecvat situatiei in care se gaseste, copilul a carui atitudine trece neobservata de catre parinti, ceea ce ii da acestuia de inteles ca ceea ce face este firesc, copilul care e lasat sa se comporte dupa voia inimii chiar daca aceasta presupune sa se tranteasca de pamant si sa tipe atunci cand ceva nu-i convine.

Una din datoriile unui parinte e aceea de a explica si a exemplifica, a calauzi si a corecta pe copilul care invata cum sa se raporteze la lumea din exterior, la oamenii pe care ii intalneste. Desigur, exemplul parintelui e perceput ca fiind modelul de comportament corespunzator, asa incat un exemplu negativ se va intari in constiinta copilului ca fiind un model de comportament normal.

Nu avem cum nega ca intaia fapta a omului este rostirea cuvintelor. Prin rostire, copilul invata nu doar despre sensuri si semnificatii, invata si despre de ce, cand si cum rostim anumite cuvinte, anumite propozitii. Copilul invata despre atitudine si e bine sa invete despre atitudinea politicoasa inca de mic, astfel incat aceasta sa devina o obisnuinta inteleasa, asumata si interiorizata, asmenea oricarei reguli de civilizatie. Un copil crescut de o familie de lupi va invata regulile si principiile animalelor care devin modelele sale de comportament. In mijlocul lupilor, el va invata cum sa alerge, cum sa isi procure hrana, cum sa atace, cum sa se apere. In mod similar, traind printre oameni, deprinderea de baza pe care parintele trebuie sa o ofere copilului este aceea a interrelationarii si a raportarii cat mai corecte la lumea inconjuratoare.

Revenind la acel Saru'mana! nastrusnic, desi articolul nu sublinia in mod deosebit importanta salutului in cauza, a invata cum sa saluti prin cuvintele si atitudinea corespunzatoare, a invata cum sa te adresezi inseamna a invata cum sa exprimi respectul si bunul simt. Inveti despre forme, dar in acelasi timp inveti despre fond. Asa cum nu e suficient sa spui Te iubesc fara sa simti si sa crezi in cuvintele rostite, in mod cert nu e suficient sa spui Saru'mana! pentru a dovedi respect, insa invatand sa folosesti formule de politete si respect, inveti sa le si atribui sensuri care tin de politete si respect.

Copilul care invata despre responsabilitatea rostirii cuvintelor, despre respectul din spatele lor, invata in paralel si despre responsabilitatea faptelor. O trasura fara cai nu ajuta prea mult; de asemenea, cuvintele neinsotite de atitudinea corespunzatoare au valoare diminuata. Salut, Ba! ori Ce faci, ba? e perfect valabil si acceptabil, chiar politicos intr-un context familiar, intim, in care interlocutorii apartin aceleiasi generatii, insa contextul intalnirii dintre un copil de varsta prescolara, chiar scolara, insotit de mama, si o persoana de varsta bunicilor pare totusi sa fie altceva.

A invata sa nu faci rau celui de langa tine incepe prin a invata cum sa comunici si orice comunicare incepe printr-un salut. De aceea as spune: La inceput a fost salutul...



Doar doua exemple de putere a cuvintelor:




2 comentarii:

  1. Cuvintele au putere - mai ales daca vin din partea unor persoane care sunt foarte importante pentru noi.

    RăspundețiȘtergere