Sa mentionezi intr-o discutie chiar informala numele lui Dumnezeu, credinta pe care o ai, poate crea neincredere, poate sa te conduca pe un teren minat in comunicarea cu ceilalti. Daca se intampla asa ceva este pentru ca acesti ceilalti nu au invatat ca a avea credinta, indiferent de apartenenta religioasa, inseamna a gasi o salvare in orice situatie care, altfel, ar putea duce la o depresie fara cale de intoarcere, la zile posace, zile agitate, rautati si lista ar putea continua.
Rostul credintei materializata in rugaciune e cel mai adevarat si graitor in viata de familie. Se spune ca nicio rugaciune nu este mai puternica decat rugaciunea unei mame si e lesne de inteles de ce ... pentru ca nimic nu e mai curat si mai adevarat decat lacrimile dintr-o inima de mama. Intr-o familie, armonia, iubirea, frumusetea si puterea sunt dependente de femeie - dupa cum acest fapt este universal recunoscut.
Insa poate ar fi corect sa fie mentionat si faptul ca armonia si puterea starnesc admiratie atunci cand sunt rezultatul unei credinte curate, vizibile in atitudine si in lupta permanenta cu sinele. Poate acesta e si cazul experientei unei mame, experienta marturisita pe o pagina de internet americana. In si dincolo de randurile acestei experiente, o mama de baiat s-ar putea regasi, pe alocuri, intr-o intalnire cu ea insasi:
Cu cativa ani in urma fiul meu, Alex, incepea sa devina un tanar atent asa cum ne doream sa devina - un tanar cu care sa-ti faca placere sa-ti petreci timpul si responsabil.
Apoi s-a intamplat acel lucru crunt. S-a mutat de acasa.
Era de parca ne-am fi deschis ochii, iar el plecase. Il vedeam din ce in ce mai rar. Noaptea tarziu cand noi toti dormeam el venea acasa si aduna resturile de la masa de cina. Daca vroiam sa vorbim cu el, trebuia sa ne furisam in bucatarie - pana sa isi sune prietena. Apoi ultima lui zi acasa devenea prima lui zi in calitate de sot.
Ii iubesc sotia din mai multe motive, dar in special pentru ca ea il iubeste. Se citeste pe ea – felul in care il atinge, il priveste si vorbeste despre el. Orice mama in rugaciune ar fi incantata sa vada o femeie puternic crestina care isi doreste ca sotul ei sa fie stapanul casei.
Un singur detaliu a facut ca aceasta casatorie sa fie dificila. E un lucru egoist – o lupta cu care ma confrunt si pentru care ma rog. Ea nu are nevoie de mine.
Kay este foarte apropiata de mama ei si de cele doua surori ale ei. Are o viata bogata, implinita cu multi prieteni si preocupari. Intotdeauna m-am asteptat ca sotia fiului meu sa-mi devina fiica si apoi o buna prietena. Genul de prietena de cafea.
Kay nu bea cafea, ii displace.
Daca o implic intr-o conversatie ne simtim foarte bine impreuna. E prietenoasa si o amuza spiritul meu. Dar exista totusi un perete intre noi. Imi e dor de fiul meu. Inca mai merge la facultate si lucreaza la cativa km de casa noastra. Eu si sotul meu il vizitam uneori la serviciu pentru ca dorul sa treaca.
Nu ne place sa monopolizam timpul lui Alex si Kay ori sa-i bombardam cu invitatii de vizita in fiecare seara la cina. Sunt amandoi atat de ocupati incat e o provocare pentru ei sa-si gaseasca timp de petrecut impreuna. Nu dorim sa incalcam acest drept al lor… Ce putem face in aceasta situatie?
Vom trece peste lucrurile care ne indurereaza atunci cand nu putem petrece timp cu fiul nostru atat cat ne-am dori. Biblia ne spune in 1Petru 4:8 ca dragostea acopera o sumedenie de pacate. Imi imaginez ca de asemenea acopera o multime de asteptari. Ne vom ruga pentru ca ei sa se dezvolte ca un cuplu si ne vom bucura de miracolul lui Dumnezeu prin care doi oameni ce se potrivesc perfect au ales sa Il slujeasca impreuna.
Aleg multumirea. Nu am pierdut un fiu. Desi mi-a fost daruit pentru o perioada scurta de timp, nu a fost niciodata al meu in sensul in care sa am pretentii, sa-l sufoc si sa-l distrug – ceea ce s-ar fi intamplat fara ajutorul lui Dumnezeu.
I l-am daruit lui Dumnezeu pentru ca El ni l-a oferit cu atata bunatate. Acest lucru inseamna ca El determina cursul, viteza si directia vietii lui Alex. Relatia cu noua mea fiica de asemenea are timp pentru a creste si a se schimba. Voi fi rabdatoare si disponibila pentru ea atunci cand va avea nevoie de mine si intelegatoare cand nu va avea nevoie de mine. Si daca bine imi amintesc, imi displacea cafeaua inainte sa implinesc 30 de ani. Poate vom avea timp de cafea mai tarziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu