luni, 18 aprilie 2011

Romania, o tara pentru copii si parinti

Se stie si tot mai frecvent se spune mai direct, ori mai voalat, ca Romania e o tara de cacat. OK. Si, noi, cei care muncim si traim in Romania, noi, cei care inca nu intreprindem nimic pentru a pleca, noi, cei care, potrivit unor sondaje ale TVR, suntem tot mai multumiti de serviciile ANAF, noi, cei care preferam un ajutor de somaj in defavoarea unui job platit cu 500 RON, noi nu suntem de cacat. Nu, noi, nu, doar tara. Pentru ca tara, ca si statul, sunt asa, niste notiuni care nu au nimic de a face cu noi, cei care traim, muncim legal sau ilegal, mai amenintam cu cate o simulare de manifestatie in strada si ne revoltam cum putem, in felul nostru propriu si personal, in cercul nostru de prieteni, ba uneori mai si rabufnim in public la cate un birou de relatii cu clientii.
Tara, statul si sistemul sunt de vina pentru toate relele si neajunsurile de azi. Inaintasii nostri si ai guvernului actual sunt responsabili pentru faptul ca doar pentru a-ti plati impozitul pe venit sunt necesari 3 oameni, unul care elibereaza o foaie de varsamant, unul care elibereaza o chitanta si un al treilea care incaseaza banii. E drept, toate acestea sunt operatii mult prea complexe pentru ca o singura persoana sa le realizeze, in comparatie cu un profesor care are 6 ore pe zi, ore in care cate 30 de copii il storc de energie doar pentru ca mai apoi parinti atotstiutori sa-si dea si ei cu parerea despre cum ar trebui facuta educatia si despre ce note merita odraslele lor.
Tara, statul si sistemul sunt raspunzatoare pentru rezultatele alegerilor si pentru modul in care noi, cei care nu avem nimic de a face cu toate acestea, ne resemnam atunci cand cresc preturile si ne scad salariile, sau cand suntem nedreptatiti de angajator doar pentru ca, daca am pleca, ar fi alti 50 care sa ne ia locul, iar noi am ramanea pe drumuri.
E un sistem nerusinat care promoveaza si incurajeaza mita, care incurajeaza lipsa de profesionalism pentru ca acesta, nu-i asa, ar presupune si un salariu corespunzator. Un sistem care ii invata pe copii ca parintii lor sunt cu atat mai valorosi cu cat au un birou al lor, o masina scumpa si multi, multi bani. Sistemul e cel care ii impiedica pe absolventii de liceu sa isi ia examenele de BAC potrivit meritelor si tot sistemul e cel care ii obliga pe parinti sa cumpere examenele copiilor, caci daca altii s-au descurcat, noi de ce nu ne-am descurca?
Tara e responsabila pentru aspectul neingrijit al spatiilor verzi si al raurilor pe care nu ai cum sa le fotografiezi fara sa prinzi in cadru un pet verde stralucitor alaturi de un cuplu romantic de rate salbatice. De asemenea tara si sistemul ne-au invatat ca uneori sa uitam apa de la WC netrasa in locurile publice, … , sa luam in deradere nationalismul si solidaritatea altor popoare care nu se jeneaza atunci cand imbraca o pereche de chiloti cu drapelul propriei tari. Imaginati-va un roman purtand lenjerie cu drapelul Romaniei!

Se stie ca Romania e o tara de cacat pentru ca, aici, omul nu se simte respectat. Aici munca de calitate nu are valoare, pentru ca de mici copii invatam sa pretindem note mari fara vreun efort semnificativ si ajungem sa ne credem toti niste genii neintelese pentru ca suntem inscrisi la mai multe facultati in paralel fara a fi dat vreun examen de admitere. Parintii muncesc pentru ca sa le ofere copiilor totul pe tava, fara sa se gandeasca la consecintele acestui rasfat pe termen lung. E tara in care cu totii asteptam ca munca noastra sa fie respectata si in care noi, la randul nostru ne facem treaba cu prea putin respect. E tara in care unii mai cred ca a face un copil e un act de patriotism si prin urmare, Statul, aceasta entitate generala despre care nu stie nimeni cine e mai exact, de unde a aparut si incotro se indreapta, e dator sa rasplateasca un asemenea act.
O asemenea tara e locuita de copii a caror educatie e lasata in voia sistemului de catre parinti care pleaca in alte tari pentru a primi respect, copii care vor deveni la randul lor parinti a caror batranete va fi lasata de asemenea in voia sistemului de catre copii in cautare de respect.
Da, tara, statul si sistemul sunt de cacat. Pentru ca ne impiedica sa luptam pentru a ne fi mai bine, pentru ca e mai comod sa ne multumim cu mai putin atata vreme cat avem un Stat care ne asigura ca vom beneficia de o pensie, pentru ca avem asteptari minime din partea a ceea ce ni se ofera intr-un magazin, la televizor, la un spectacol, pentru ca ne impiedica sa facem copii in a caror educatie sa investim mai mult timp si mai multe valori decat bani, pentru ca ne impiedica sa-i invatam pe copiii nostri respectul fata de dascalii lor, ne impiedica sa ii constientizam in privinta utilitatii muncii lor. Tara, statul si sistemul isi permit sa fie de cacat, pentru ca noi, cei care alcatuim si reprezentam tara, statul si sistemul, suntem multumiti si impacati la gandul ca avem o casuta modesta cu scara interioara, pe 2 sau 3 niveluri, cu o curte decorata din reviste, cu drumul de acces nepavat si avand drept panorama acel spatiu verde neingrijit, plin de peturi si pungi, care, desigur nu ne apartin noua ci vecinilor nostri. Suntem multumiti pentru ca parintii ne-au invatat sa facem si noi ce putem si pana sa ajunga cutitul la rana, mai rau sa nu fie!...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu