vineri, 19 august 2011

Spune-mi pe cine admiri...


In multe cazuri parintii nu isi cunosc copiii si, mai regretabil decat atat, nu recunosc acest fapt. Nu isi cunosc copiii la varsta copilariei si la fel de straine vor ramanea pentru ei sufletele copiilor trecuti de varsta majoratului. Se intampla ca parintii sa exclame: “Baiatul meu nu ar face niciodata asa ceva!”, “Vai, saraca de ea... si era asa de cuminte!” sau … “Eu nu asa te-am educat!”. Totul, fie din lipsa de timp, fie din nepriceperea celor care, din momentul in care au decis ca vor sa devina parinti, ar fi trebuit sa inteleaga ca scuzele isi au locul poate doar intr-o mica masura.


Daca parintele tau ti-ar dovedi ca nu te cunoaste indeajuns de bine pentru a te intelege, a te sprijini, a te calauzi in asa fel incat sa-ti urmezi calea, dar in acelasi timp sa poti spune mai tarziu ca ti-e bine si ca esti cine esti datorita lui, cum ai reactiona? Pe cat de greu de imaginat un raspuns din partea celor care nu au de ce sa se planga, pe atat de vizibile sunt, in jurul nostru, consecintele necunoasterii cu adevarat de catre parinti a propriilor copii.

Un simplu test de personalitate sub forma unei intrebari banale poate fi inceputul oricarui proces de cunoastere a copilului nostru: Daca ai avea o bagheta magica, in ce ti-ar placea sa te transformi?  Onestitatea, imaginatia, dar si orizontul cunoasterii unui copil de 11 ani, ne pot dezvalui raspunsuri nebanuite, amuzante, inteligente, dar mai ales, raspunsuri de luat in seama. Dorinte precum transformarea in floare, privighetoare, lebada, urs ori zmeu, insotite de o motivare in mod obligatoriu, ofera cateva indicii pe care parintele e bine sa le retina atunci cand, in sinea sa, observa comportamentul copilului.

Mai tarziu, cand imaginatia si orizontul cunoasterii capata valente noi, alte raspunsuri, de aceasta data ale copilului adult, reusesc sa puna in lumina personalitatea si caracterul omului: Spune-mi pe cine admiri ca sa-ti spun cine esti.

Suntem preocupati de semnificatia viselor, a numelor, a liniilor din palma... De ce nu am fi interesati si de semnificatia raspunsurilor pe care copiii nostri le pot da celor mai nevinovate intrebari?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu