Ce faci in zilele cand nu te regasesti? In zilele cand visezi cu ochii deschisi la un repaos departe de lume, un repaos cu tine insati(insuti) sau, poate, la un repaos in doi?
Ce faci atunci cand fericirea ta e ferecata in suflet si, cu toate acestea, nu te regasesti? Suni o prietena(un prieten), parintii, iubitul(iubita)? Poate ii suni si la sfarsitul convorbirii ziua iti pare mai frumoasa … totusi, nu la fel de frumoasa ca ieri, nu la fel de primitoare.
Ce faci atunci cand fericirea ta e ferecata in suflet si, cu toate acestea, nu te regasesti? Suni o prietena(un prieten), parintii, iubitul(iubita)? Poate ii suni si la sfarsitul convorbirii ziua iti pare mai frumoasa … totusi, nu la fel de frumoasa ca ieri, nu la fel de primitoare.
Ce faci in zilele cand ai prefera sa stai ascuns, nevazut si inabordabil, sa fugi si sa nu te opresti decat atunci cand toate vor fi trecut? Ce faci atunci cand stii ca bucuria zilei depinde doar de tine, de alungarea gandurilor istovitoare si de insusi zbuciumul umbrelor spre a face loc rasaritului mult asteptat?
Ce faci atunci cand nu te regasesti? Astepti sa treaca, fiindca nu e prima data… si stii deja cum e: rezervi cateva ore gandurilor tale, povestilor cu tine insati(insuti), cerul isi va cobori putin din greutate asupra umerilor tai, dar maine… maine va fi o noua zi. Si pana maine vei deslusi cumva calea de a merge iar, la brat cu fericirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu