luni, 14 martie 2011

Relatii de forma, relatii de fond

Asemenea respiratiei, relatiile nu se invata. Nu urmam cursuri pentru a respira corect, desi, in tot acest iures al vietii s-ar putea sa avem nevoie de o stiinta aparte atunci cand iesim in strada/in natura/oriunde si inspiram prea putin adanc si poate insuficient din oxigenul care ne alimenteaza. Nu urmam cursuri privind modalitatea ideala de a relationa, insa practicam multiple forme ale relatiilor. Intr-un mod mai mult sau mai putin organizat, ca urmare a scolilor pe care le-am urmat, inclusiv in scoala vietii, cu totii am invatat ca exista bune maniere, exista bun simt, comportament civilizat, dar si opusele lor. Din mers, am intrat in relatii care s-au dovedit a fi relatii pe viata, relatii de fond, dar si relatii de suprafata.
Ceea ce purtam cu noi zi de zi, bagajelul acesta numit experienta si context al propriei vieti, ar trebui sa fie suficient pentru a ne invata din mers, a ne corecta, a ne autodepasi in modul nostru de a relationa in asa fel incat, la sfarsitul unei zile, sa putem afirma ca relatiile noastre sunt frumoase, bune, adevarate. La finalul lecturilor noastre am putea concluziona ca, in toate relatiile – desi imbraca forme atat de diverse, implicand roluri atat de numeroase, avem de urmat cativa pasi de baza. Pentru exemplificare, ne putem folosi de cele doua relatii majore din viata fiecaruia dintre noi: relatia dintre parinti si copii, respectiv relatia dintre parteneri in cadrul unui cuplu si putem sa privim acesti pasi de urmat ca pe niste indicii. Experienta fiecaruia dintre noi e libera sa confirme sau sa infirme adevarul acestora.

Indiciul 1: Sinceritatea. Orice relatie care se vrea a fi descrisa ca o relatie reusita are nevoie de sinceritate, corectitudine, fair-play; copilul mintit va invata sa minta la randul lui, isi va pierde increderea in cei din jur, iar parintele care umbla cu ascunzisuri isi va pierde autoritatea atunci cand ii va cere copilului sa nu minta. Partenerul nesincer isi va pierde si el increderea in celalalt si, cu siguranta, relatia va fi una mai putin reusita.
Indiciul 2: Atmosfera care atrage. Orice copil va reveni acasa, la parinti, orice partener va reveni acasa, la partener, cu drag, daca acasa vor regasi bucuria de care sufletul are nevoie.
Indiciul 3: Respectul. Poate cea mai buna unitate de masura a respectului este capacitatea parintelui, respectiv a partenerului de a nu-si hrani orgoliul atunci cand vine vorba de libertatea individului de a-si manifesta propria personalitate. Respectul fata de celalalt respinge ideea potrivit careia in dragoste, fie ea dragoste parinteasca ori de natura erotica, totul e permis. Parintele, asemenea partenerului indragostit, nu are drept de viata si de moarte asupra obiectului iubirii sale. Respectul copilului fata de parintele sau? Fiecare parinte are o viziune elaborata asupra modului in care copilul ar trebui sa-si manifeste respectul, insa probabil modalitatea de adresare si limbajul folosit sunt cele care au puterea de a rani cu aceeasi intensitate cu care pot vindeca.
Indiciul 4: Maruntele tertipuri psihologice. In orice relatie cateva cunostinte de psihologie sunt mai mult decat binevenite. Parintele, partenerul pot fi asemenea unor conducatori auto a caror destinatie e precisa, neclara sau inexistenta. In lipsa unei destinatii finale, virajele vor fi facute la intamplare, potrivit unei inspiratii de moment si fara emotia care insoteste drumul celui cu tinta precisa. Parintele avand in mintea sa imaginea caracterului pe care doreste sa il modeleze va fi nevoit sa recurga la tehnici diverse, alese cu grija, tehnici studiate si adaptate propriului context. In acelasi mod, in cadrul unei relatii de cuplu avand ca destinatie finala manifestarea iubirii in forma ei cea mai romantica, ajungand la o cunoastere reciproca profunda, partenerii vor invata sa recurga la maruntele tertipuri care, ulterior, vor fi apreciate ca secrete ale unei relatii reusite.
Indiciul 5: Relatia cauza – efect. De cele mai multe ori, daca nu de fiecare data, comportamentul unuia reprezinta cauza comportamentului celuilalt. Asa cum de obicei adevarul se situeaza undeva la mijloc, iar fum nu iese fara foc, fiecare comportament al nostru, in calitate de parinti sau parteneri, va genera un alt comportament si viceversa; constientizarea directiei pe care acest lant comportamental e pe cale sa o ia reprezinta momentul nostru de putere, momentul care va determina tipul urmatoarelor noastre actiuni.
Ne dorim sau nu, ne propunem sau nu, interactionam, relationam fara sa stam prea mult pe ganduri. Ar fi poate pierdere de timp pretios sa incepem acum sa analizam calitatea relatiilor noastre. In fond si la urma urmei, sunt atat de multe, atat de variate, unele chiar neinsemnate. Analiza si sinteza sunt operatii despre care am auzit, poate chiar am citit, dar timpul pe care il avem la dispozitie e atat de scurt, iar gandirea noastra e atat de solicitata... Si totusi, ce ramane din viata noastra daca o lipsim de insemnatatea relatiilor din ea? Relatii de familie, relatii de lucru, relatii de prietenie... relatii de forma, relatii de fond... relatii care ne dor, ne coboara, relatii care ne inalta...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu