luni, 4 iulie 2011

Cat adevar esti dispus sa asculti?

E greu sa spui adevarul, sa-l asculti e si mai greu, iar sa-l faci inteles e cel mai greu.” (Hagop Baronian)


Uneori adevarul doare, alteori elibereaza. Uneori adevarul este cea mai buna politica, alteori insasi rostirea lui e cea mai buna minciuna. Uneori copiii invata ca nu e frumos sa ii minta pe parinti pentru ca mai apoi parintii sa ii invete despre minciuna cu rol protector.
Uneori ne dorim sa ascultam adevarul oricat de devastator, dar de putine ori nu ne revarsam furia pe cel purtator de adevar.
Uneori vedem in adevar o piedica in realizarea propriilor noastre dorinte egoiste. Si astfel, indepartam chiar dramul de adevar pe care cineva ar putea indrazni sa ni-l ofere.
Uneori adevarul este rostit pentru a-i atrage atentia celuilalt ca mai exista cineva, altcineva cu un adevar poate complet diferit, un adevar care insa are si el drept la exprimare.
Insa de cele mai multe ori invatam despre cum sa nu mintim, nu si despre cum sa marturism adevarul. De aceea poate adevarul doare... pentru ca in prima faza nu stim cum sa-l comunicam in asa fel incat sa nu supere; invatam apoi sa ascundem adevarurile care creeaza tensiuni si amanam astfel momentul inevitabilului, momentul in care se descopera ca “minciuna are picioare scurte”. Uneori reusim in cele din urma sa imbracam neadevarul in haina ingrijita a limbajului subtil, incat cel de langa noi va fi multumit sa interpreteze spusele noastre potrivit propriei capacitati de a citi printre randuri.
Multi au luptat si multi inca mai lupta pentru cate un adevar, deoarece multi au intampinat si intampina rezistenta in acceptarea lui. Multi parinti nu vor sa accepte adevarul propriilor copii pentru ca nu au capacitatea de a se identifica cu acesta si refuza sa creada in existenta altor adevaruri decat a celor personale. In multe relatii adevarul este inchis undeva in sufletul fiecaruia, atat de inchis, incat e aproape uitat si redescoperit poate prea tarziu. “Nu s-a zis ca adevarul unui om este ceea ce el ascunde?” (Octavian Paler)
Tu cat adevar esti dispus sa asculti si mai ales, cat adevar esti dispus sa dezvalui?
Cat adevar oferi copilului tau/partenerului tau de viata/prietenului tau/colegului tau de serviciu/omului de langa tine, cat adevar soliciti din partea lui si, mai ales, cat adevar esti in stare sa primesti fara sa il folosesti ca pe o arma ironica a razbunarii?
Adevarat, uneori adevarul incomodeaza, insa cam de fiecare data conteaza: adevarul fiintei e fiinta insasi in manifestarea sa libera; a-i refuza fiintei propriul adevar e pacatul uciderii sufletului, pacatul uciderii umanului din om.



Viata noastra […] oscileaza intre doua contradictii [...]: datoria de a spune adevarul si necesitatea de a-l ascunde.” (Tudor Arghezi)

2 comentarii:

  1. Cel mai greu e cu adevarul pe care trebuie sa il ascult (si sa-l accept) :) Asa m-as face surda citeodata...

    Dimineata frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  2. :) Mie mi-e greu sa-mi marturisesc adevarul pentru ca stiu ca s-ar putea sa nu placa si atunci incerc sa-l maschez sub o forma de compromis ... Ca sa evit discutiile fara iesire. E greu sa il si ascult, cu toate astea il prefer oricand ... O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere