Sursa foto Va puteti inchipui o lume in care oamenii pornesc la drum fara planuri de genul “vreau sa imi fac un copil” sau “vreau sa fac cariera”, o lume in care un copil este rezultatul iubirii dintre doi oameni care inteleg valoarea libertatii si valoarea dreptului de a avea dreptul la trairi diferite, idei diferite? In aceasta lume fiecare individ are dreptul la momentele sale de “egoism” fara a fi pus in situatia de a se simti vinovat pentru acele momente de bucurie fata de care ceilalti nu vor sa arate intelegere si daca o fac, totul se intampla in urma unor negocieri obositoare care in final nu pot decat sa iti lase gustul amar al victoriei asupra celui care se declara infrant. O lume in care oamenii renunta la pornirea de a controla deciziile celor pe care ii iubesc, o lume in care parintii isi incredinteaza copiii lui Dumnezeu, stiind ca simpla dragoste parinteasca - oricat de puternica - nu ar avea nici o putere in absenta iubirii de si a lui Dumnezeu.
Va puteti inchipui o lume in care oamenii recunosc ca daca nu ar avea nevoie de bani, probabil motivatia pentru a face cariera de orice fel ar fi ea, nu ar exista? O lume in care meseria ramane bratara de aur ce il defineste pe om, indiferent ca este capatata in urma a 4, 8, 12 clase ori printr-o diploma de licenta… o lume in care oamenii ar face cariera doar pentru a alunga monotonia unei zile obisnuite.
Va puteti inchipui o lume in care compasiunea e rezultatul bunului simt, un simt innascut si nu o regula interiorizata in baza traditiei crestine potrivit careia trebuie sa ajuti pentru ca asa e crestineste si pentru ca aceasta e calea spre mantuire?
Va puteti inchipui o lume in care oamenii sunt capabili sa gaseasca resorturile pentru a fi fericiti in ei insisi?
Recunosc că mi-e greu să-mi imaginez o astfel de lume... şi eu sunt parte din multele tale "imagini" descrise.
RăspundețiȘtergereCu drag.
Eu visez la o lume cu oameni generosi, care sa dovedeasca putin mai multa consideratie pentru sufletele celor din jur. Numai bine, Oana!
RăspundețiȘtergere