vineri, 9 septembrie 2011

Despre frumusete si nevoia de a fi frumos. Mama si copilul obez

Deja stim cu totii: “frumusetea se afla in ochiul privitorului” si cati ochi, atatea interpretari ale frumosului; in acelasi timp, exista o perspectiva comuna asupra a ceea ce este general acceptat ca frumos, iar aceste repere comune sunt diferite de etaloanele transmise cu ocazia unor defilari pe podiumul modei din Milano sau Paris. De multe ori nu ar trebui sa fie suficient sa spui “ma simt bine in pielea mea” - oricum ar fi ea - pentru a te simti frumos la fel cum nu ar trebui sa intelegem intr-un mod libertin ca “ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place”.

Indiferent de care parte a proverbialelor ziceri ne situam, indiferent de sex, cu totii ne dorim sa fim frumosi. Frumosul e cel care atrage atentia in prima faza, frumosul e cel care ne bucura din cand in cand.
(De aceea nu pot sa inteleg perspectiva asupra frumosului din imaginea unor familii iesite la iarba verde si eventual un pescuit alaturi de mormanele de peturi si resturi, fie ele chiar ale lor si nu ale altora).

Frumusetea in acceptiunea sa larga e apanajul a ceea ce starneste admiratie si doar admiratie, precum o casa frumoasa prin arhitectura si stiinta constructorului, dar si prin zelul celui care stie sa ii sporeasca frumusetea.

Frumusetea se invata si “frumusetea nu este simpla suma a unor trasaturi fizice, ci expresia degajata de toate acestea”. (Juliana Mallart, Cine sunt eu?)


Si chiar daca una dintre femeile care au stiut sa imbatraneasca frumos, Sophia Loren, spune ca “Frumusetea este ceea ce te simti in interior si ea este cea care se reflecta in ochii tai. Nu este ceva care tine de fizic.”, e imposibil sa treci impasibil pe langa o mama si copilul ei obez, obezitatea fiind unul dintre motivele pentru care de multe ori nu ne mai simtim frumosi, nu ne mai simtim atragatori. Nu e nevoie sa fii medic specialist, nici macar fashion & beauty icon pentru a fi intristat de imaginea unei fetite de aproximativ 5 ani, intr-un tricou roz care nu reuseste sa-i acopere burta, infulecand dintr-un sandwich de tip fast food, pe o banca alaturi de mama nu tocmai zvelta nici ea.

E o mare greseala sa iti doresti pentru copilul tau sa arate precum o vedeta retusata in photoshop, dar ar fi bine sa ii doresti sanatate si frumusete. Si pana sa se ingrijeasca el de acest lucru, sanatatea si frumusetea copilului sunt in mainile tale.
Inca mai sunt parinti care isi manifesta dragostea fata de copil creand organismului in dezvoltare obisnuinte alimentare cu care va avea de luptat o viata intreaga. Un copil care prinde gustul alimentelor nesanatoase consumate in exces e adultul care se va infrunta cu variatele regimuri alimentare in cel mai bun caz. De ce sa creezi o grija in plus adultului de maine si sa nu inveti cum sa-ti iubesti copilul asa cum ar trebui sa te iubesti chiar si pe tine?
 
A avea o greutate corporala normala inseamna uneori gene bune si noroc, dar de cele mai multe ori inseamna grija pentru sanatate si pentru frumusetea pe care ne-o dorim cu totii.

De ce nevoia de a fi frumos? Pentru ca frumusetea in intregimea ei, interioara si exterioara, e moneda de schimb pentru starea de bine, starea de comfort si impacare cu tine insuti/insati, e o marca a sanatatii, o promisiune a tineretii vesnice. Si, desi nu o recunoastem cu totii, frumusetea ne duce cu un pas mai aproape de sex-appeal. In acest sens Sophia Loren ne incurajeaza: sex - appeal-ul „Este 50% ceea ce ai şi 50% ceea ce cred oamenii că ai.” 

La fel e si cu frumusetea umana... frumusetea interioara, intelepciunea spiritului si a mintii au puterea de a pune in lumina si a cultiva frumusetea fizica.



5 comentarii:

  1. Angie, ai mare dreptate. De multe ori este vorba despre faptul că părinții nu au nici cea mai vagă idee ce să facă. Nu vreau să fiu înțeleasă greșit, nici eu nu am idee ce trebuie să cac uneori, dar încerc să recuperez acest handicap prin căutarea unor soluții acolo unde sunt oameni care se pricep la așa ceva. Este imposibil că nu-ți dai seama că este ceva în neregulă cu propriul copil. Ori indiferența este prea mare, ori ignoranța și-a făcut loc în tine și nu dai importanță unor lucruri extrem de importante.
    Numai bine :-)

    RăspundețiȘtergere
  2. vai de mine, acum am vazut ce am scris mai sus. Corecteaza tu, te rog "sa FAC uneori". Vai de mine, m-am senilizat!

    RăspundețiȘtergere
  3. E trist cand copiii incep sa preia obiceiurile noastre autodistructive si devin "urati" odata cu parintii lor :O(

    RăspundețiȘtergere
  4. :)Diana draga, e OK. Blogspotul nu ma lasa sa corectez, insa e suficient cum te-ai corectat tu insati.

    RăspundețiȘtergere