joi, 25 august 2011

Ai grija ce NU-ti doresti, s-ar putea sa nu primesti!




Cere si ti se va da, bate si ti se va deschide! e indemnul care ma insoteste inca din copilarie, indemnul a carui esenta am experimentat-o in diverse contexte fie ca ma implicau in mod direct, fie cu mine in calitate de spectator.


Daca indepartam sensul pe care unii si l-au insusit gresit sub forma actualizata “Da-mi si mie 1 leu pentru lapte la copil!” si daca nu luam in seama dorintele materiale de genul vreau bani, vreau casa si masina, ramanem cu dorintele a caror indeplinire ne poate intr-adevar ferici ori neferici, dupa caz.


Nu intotdeauna avem un scop nobil in viata, dar de fiecare data ne dorim cate ceva. Am invatat incet, dar sigur sa ma amuz cu un zambet detasat si totusi trist de fiecare data cand ascult sau, fara voie, aud despre dorintele imbacsite de frustrare si neputinta ale celor care se “confeseaza” in mod direct sau doar printre randuri:


  • Vai, da ce baiat bun si-a gasit! Mare noroc a avut, ca fata mea, saraca,…
  • Asa mi-ar trebui si mie, un barbat din asta de care ti-ai gasit tu!
  • Da ce loc de munca bun ai! Mergi, stai 4 ore la scoala – bine, copiii sunt rai, da’ totusi, ce multa vacanta ai!

E vorba de dorintele pe care le poate avea un om atunci cand nu stie ce vrea, nu stie de ce are nevoie cu adevarat pentru a fi impacat si, mai ales, de dorintele omului care nu va fi niciodata multumit. E omul care a invatat cum sa fie vesnic obosit, vesnic impovarat si neajutorat cel mai probabil din familie, nicidecum nu s-a nascut in acest fel. E omul pe care parintii au reusit sa-l convinga, prin modelul personal, sau prin “metodele” educative aplicate in timpul petrecut impreuna, ca daca ceva nu i-a reusit, sigur a fost supus dusmaniei destinului si cu siguranta este o victima a tuturor relelor si injustitiei din lume.

Si totusi, care sunt dorintele unui om cu privirea si zambetul emanand amaraciune si uneori, invidie?! S-ar putea totusi ca dorintele lui sa se fi implinit, s-ar putea totusi ca rugaciunile lui sa fi fost ascultate. S-ar putea ca motivul sclipirii iscoditoare din privire sa fie neimplinirea dorintelor pe care nu a stiut sa si le puna. S-ar putea ca doar dorinta de a te casatori si a avea copii sa nu fie de ajuns, iar simpla dorinta de a-ti gasi un loc de munca bine platit de asemenea sa nu fie de ajuns.

Asa se explica de ce oamenii formuleaza exclamari si adreseaza intrebari de genul celor pe care le mentioneaza Lucian Bute: Toti ma intreaba cati bani primesc, nimeni nu ma intreaba cati pumni primesc in cap.

Atunci cand sufli in lumanarile de pe tort, cand inchini paharul de sampanie in noaptea dintre ani, tu stii ce dorinte sa iti pui?


...


Poate de aceea se spune “Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu” … pentru ca ei stiu ce fel de dorinte sa isi puna, stiu cum sa reactioneze atunci cand ceva se intampla sau nu si stiu in adancul sufletului lor ca, mai devreme sau mai tarziu, dorintele se vor implini.

2 comentarii:

  1. Alegi să fii... ca de obicei... bun şi înţelept mesager al gândului pilduitor!
    Frumoasă postare... şi atent construită.

    RăspundețiȘtergere