Unul dintre profesorii mei cei mai buni e cel de la care am invatat sa gandesc. Nu la modul simplu in care oricine poate sa spuna ce ii trece prin minte, ci in sensul capacitatii de a gandi ceea ce spun.
Ca profesor, e cel putin trist sa observi cum unui elev ii este greu sau chiar imposibil sa realizeze conexiuni, sa compare, sa caute informatia, sa gandeasca. In rolul de parinte trebuie sa fie de cateva ori mai intensa trairea experimentata in fata propriului copil care s-ar putea afla intr-o situatie asemanatoare celei descrise mai sus. De aceea imi sunt dragi parintii care fac parte activa din formarea intelectuala a copiilor – departe de ipostaza unui furnizor de mancare, haine, bani (desi exista, din nefericire, cazuri in care acestea sunt unicele optiuni), adica “tot ceea ce copilul are nevoie”.
Imi sunt dragi parintii care, avand necesara libertate financiara, emotionala si intelectuala, citesc o carte pentru a le inlesni intelegerea privind comportamentul copilului lor.
Imi sunt dragi parintii care stiu ca la varstele mici, copiii manifesta o curiozitate ce poate fi canalizata ca motivatie si dorinta de a invata, a cunoaste cat mai multe, a descoperi dincolo de formele si culorile imediate.
Imi sunt dragi parintii care nu minimizeaza rostul invatarii inca din primii ani ai gradinitei, parintii de la care copiii invata ca e util si bine, nicidecum o povara sa inveti si sa stii.
Imi sunt dragi parintii care contribuie in cea mai mare masura la formarea unor deprinderi esentiale in dobandirea succesului vazut ca multumire si satisfactie personala ori profesionala. Iar deprinderea de a invata e una dintre ele, e cea care ne insoteste sau nu in anii de scoala, in cariera, in ceea ce se numeste educatie permanenta.
Imi sunt dragi parintii care stiu/simt/au aflat ca etichetele nu fac decat sa atraga comportamentul nedorit. Un copil etichetat in mod constant ca fiind lenes, desi acesta manifesta tendinta spre un comportament lenes, va fi incurajat sa dezvolte lenea. In urma unor numeroase asemenea etichetari copilul ajunge sa spuna ca nu ii pasa chiar daca, la inceput, etichetarea il deranja. Un asemenea copil are nevoie de incurajari, iar etichetarea nu face parte dintre ele.
Imi sunt dragi parintii care observa, analizeaza, se documenteaza, gandesc... parintii care arata ca le pasa nu doar atunci cand finanteaza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu