miercuri, 8 august 2012

Buburuza galbena






 N-am sa uit nicicand amurgul unei zile de duminica. O zi in care am vazut buburuza galbena. Gonea la viteza maxima posibila a unei buburuze. Doar vantul era in stare sa o intreaca. Ea avea aerul unui erou neobosit, scaldat de lumina cenusie a unei primaveri tarzii.





Sunt multe buburuze de multe culori, dar ea ramane speciala in amintirea mea prin faptul ca de fiecare data imi aduce zambetul pe buze. Era galbena, culoarea optimismului si a bunei dispozitii, gonea fara rezerve printre celelalte surate ale ei si, cu o hotarare evidenta, se intrecea cu bondarii cei negri si rai de pe marginea drumului.


Se circula in coloana, caci era amurgul unei binecuvantate zile a odihnei si a iesirilor la iarba verde, insa ea, buburuza, gonea, depasea de parca-i era teama sa nu intarzie de la vreo cina importanta. Si, cum gonea ea asa viteaza, usor imprudenta, pe un drum ce-ti desfasura frumusetile gradinilor carpatice romanesti, reusi un avans de vreo 5 minute pe calea batuta in coloana de toate buburuzele si bondarii cu dor de a ajunge cat mai curand acasa. 5 km si 5 minute avans cand, din buburuza cea galbena pusa pe avarii, cobori pilotul: un tanar zvelt, cu plete luminoase, cu ochii plini de speranta si o sticla de 2 l in mana intinsa pe marginea drumului.

 



N-am sa uit nicicand amurgul acelui sfarsit de saptamana pe un drum cu doua benzi, marcate de cate o groapa in asfalt, ca pentru a facilita deplasarea in coloana, si buburuza ce gonea doar pentru ca mai apoi sa stea in loc, pentru combustibil, la mila celor pe care ii depasise cu atata ardoare. 

 

2 comentarii: