S-ar putea ca uneori sa auzim intrebari legate de cel mai recent citita carte, de ultima data cand am cumparat un ziar, o revista; biserica adreseaza intrebari legate de ultima spovedanie / impartasanie … si parca ramai putin vinovat de fiecare data cand constientizezi ca raspunsul tau nu e tocmai cel pe care ai dori sa il dai. Dar omul e o fiinta usor adaptabila, reusind treptat sa traiasca intr-o armonie, daca nu perfecta, cel putin aparenta, cu propria lui constiinta “vinovata”. In acelasi mod, omul, acest adult candva dependent, e posibil sa traiasca in armonie cu egoismul sau cronicizat atunci cand uita sa mentina o legatura cu adevarat afectiva cu cei care i-au predat stafeta independentei.
Caci a existat o vreme cand cei care poarta numele de parinti au contribuit in mod neintrerupt la formarea adultului de azi. Si daca ar fi sa primim intrebari privind ultima data cand i-am vizitat doar pentru ca ne sunt dragi sau ultima data cand le-am vorbit si i-am ascultat cu adevarat, cu iubire ori cu rabdare, s-ar putea sa resimtim aceeasi remuscare ca atunci cand admitem ca nu am mai avut timp sa citim o carte. Si daca o carte necumparata poate fi gasita in biblioteca ori mai nou pe un CD, daca articole de ziar pot fi rasfoite pe internet si daca poate cartile citite in numar mare nu te fac OM asa cum parintii au puterea sa o faca, daca spovedania fara credinta nu te salveaza, s-ar putea ca daruirea ta prin vorbe, gesturi mici, uneori poate mai mari, pe masura crucii ce ti-e scris s-o porti, sa faca sens in lumea asta si sa conteze putin, putin mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu