Baietel sau fetita?

- Dumneavoastra aveti copii? 

- Da, bineinteles ca am.

Iata un exemplu de intrebare si raspuns, cel din urma ascunzand acel sambure de adevar potrivit caruia, negresit, omul trebuie sa aiba copii. Pare ca, in lipsa unui “bineinteles”, ar fi cazul ca pe interlocutor sa-l prinda rusinea, regretul si toate neplacerile derivand de aici.

Odata motivul de necinste inlaturat, convins de maretia gestului sau, omul e gata sa decida. Baietel sau fetita? Se pare insa ca veacurile de experiente ale parintilor ce-si doreau copii de un anumit sex, in ciuda incercarilor repetate, sunt o lectie de istorie ce cu greu se vrea a fi invatata. Omul cu trei fete inca mai spune: M-as simti implinit(a) daca as avea un baiat. Au aflat oare si fiicele de acest lucru? Iar parintele de baieti inca mai viseaza la cum ar fi sa aiba o fetita.

Uite asa ajung uneori fetele si baietii sa regrete ca nu le-a fost dat sa apartina sexului opus. Si uite asa e posibil ca marea dragoste plina de sperante dintre tata si mama sa inspire frustrari, sa expire pareri de rau.

In definitiv, la ce bun toate astea? Poate o mama sa stie cu certitudine ca o fata va reusi sa se ridice la propriile ei asteptari mai mult decat o va putea face un baiat? Poate un tata sa prevada ca baiatul atat de mult dorit ii va fi la fel de aproape cum isi imaginase?

Pana la un punct, fetitele pot fi printesele pe care ni le dorim, iar baietii ne pot salva de uratul zilei, fetele pot fi cele mai supuse creaturi, baietii pot fi cei mai utili in transmiterea numelui si a fortei sale. Si asta, doar daca transmitem tiparele mostenite din educatia celor ce ne-au precedat.

Dincolo de tot ceea ce ne face zilele mai frumoase atunci cand avem o fata sau un baiat, ramane ceea ce le insenineaza lor insile orele, clipele. Motivele deciziilor pe care noi, ca parinti, le-am fi luat in numele copiilor nostri ar putea sa se dovedeasca a fi amagitoare. Ceea ce conteaza la sfarsitul zilei sunt minutele de aur pe care am stiut noi, parintii, sa le oferim copiilor – fie ei baieti sau fete. Iar daca noi toti spunem ca stare de fericire continua nu exista, aceasta e pentru ca natura, educatia si oamenii din jur ne-au setat inca de la nastere in asa fel incat sa cautam in permanenta altceva decat ceea ce e evident, simplu si curat.

Daca e sa visam la ceva ce ne-ar face fericiti, poate ca a medita putin la obiectul fericirii noastre si mai apoi a-l inlocui cu un altul, mai lipsit de egoism, ne-ar apropia de ea, de fericirea ca stare permanenta. 

 

 

Daca e sa fie fetita, s-ar putea ca maine, cand va deveni femeie, ea sa spuna: Lucrurile nu sunt atat de simple precum par.

Iar baietelul de azi, barbatul de maine e parca pregatit sa spuna: Lucrurile sunt mai simple decat par .