Parintii care imi sunt dragi

Unul dintre profesorii mei cei mai buni e cel de la care am invatat sa gandesc. Nu la modul simplu in care oricine poate sa spuna ce ii trece prin minte, ci in sensul capacitatii de a gandi ceea ce spun.

Ca profesor, e cel putin trist sa observi cum unui elev ii este greu sau chiar imposibil sa realizeze conexiuni, sa compare, sa caute informatia, sa gandeasca. In rolul de parinte trebuie sa fie de cateva ori mai intensa trairea experimentata in fata propriului copil care s-ar putea afla intr-o situatie asemanatoare celei descrise mai sus. De aceea imi sunt dragi parintii care fac parte activa din formarea intelectuala a copiilor – departe de ipostaza unui furnizor de mancare, haine, bani (desi exista, din nefericire, cazuri in care acestea sunt unicele optiuni), adica “tot ceea ce copilul are nevoie”.

Intelepciunea, Puterea, Iubirea

"Daca poti, fii mai intelept ca altii, dar nu le spune." (Philip Dormer Stanhope)

"Omul puternic este acel care castiga biruinta asupra lui insusi." (Mohammed) 

"Pacea in toata lumea se va putea instaura si manifesta pe pamant cand in fiecare dintre oameni puterea iubirii va lua locul iubirii pentru putere." (Sri Chinmoy)

***

Vine o vreme cand intelegi ce a vrut sa spuna cel ce odata a spus ca inteleptul cedeaza primul.

Vine o vreme cand intelegi pe deplin afirmatii potrivit carora sa fii puternic inseamna sa stii ca ai puterea de a-ti rosti adevarul aducator de razboi… si totusi sa nu o faci.

Vine o vreme cand intelegi poate tocmai pentru ca au fost atat de multe dati cand nu ai inteles si te-ai incapatanat sa nu intelegi... pentru ca a ceda ar fi putut echivala cu un semn de lasitate; au fost nenumarate dati in care adevarata forta interioara era blocata de banalul orgoliu.

Vine o vreme cand intelegi ca atat inteleptul cat si cel puternic isi alimenteaza intelepciunea si puterea din iubire. In acel moment intelegi cu intreaga-ti fiinta ca cea mai puternica si inteleapta forma a iubirii e cea prin care iubesti fara sa ai certitudinea ca esti iubit.

***

Uneori insa, dimpotriva, aceasta vreme nu vine.

Managementul in cadrul relatiei dintre parinti si copii

“Liderii foarte buni cauta mai intai sa se lumineze si sa se dezvolte... Ei se folosesc de constiinta de sine pentru a se stapani si, in ultima instanta, pentru a exercita o influenta sporita asupra celorlati.” (Warren Blank)

Cu certitudine managementul este un termen la moda care ascunde un titlu ravnit in ascensiunea pe scara sociala si profesionala. In mod firesc, pentru a deveni manageri, e necesar sa probam prin anumite calitati umane, aptitudini profesionale si abilitati socio-relationale fara de care am fi doar niste directori ajunsi printr-o intamplare mai mult sau mai putin discutabila.

Azi

Azi.

Acelasi sentiment de inclestare. De amortire. De alb precum albul iernii.

Privesc pe fereastra. Un frumos absolut intr-o neclintita visare.

Azi, acelasi sentiment scolaresc ce dobora copilul din mine in cate o dupa-masa tarzie, solitara ori inamorata.

Privesc in oglinda. Nimic din ceea ce stiam ca sunt nu pare sa mai fie... acelasi.

Privesc pe fereastra... incremenita asteptare... azi.

Povestea lui Oricare

Aceasta este povestea scurta, simpla a unui catel pe nume Oricare. Era un pui jucaus, vioi si avea privirea aceea inocenta si plina de dragoste pe care doar cei cu suflet de copil o pot recunoaste. Era catelul cu ochi carora nu le puteai rezista si pe care iti era imposibil sa nu il iubesti o data ce i-ai daruit o mangaiere macar.

„Health is the thing                 

that makes you feel 

that now 

is the best time 

of the year.” 

(Adams, Franklin P.)

Copilul norocos

A fost odata ca niciodata... un copil norocos.

Iarta-ma, mama!?

"când vei întâlni mâini reci în calea ta, încălzeşte-le, aşa vei învăţa treptat ce-nseamnă a iubi… cu toată inima!" 

In aceasta nota se incheie un articol pe un blog drag sufletului meu, un blog ce abunda in substanta poetica si realitati care, la un moment dat, pot sa faca parte din viata fiecaruia dintre noi. Citind si mai apoi rememorand aceste randuri, devin tot mai inevitabile gandul si intrebarile retorice: Oare cati parinti au mainile reci in relatia cu propriii lor copii? Mainile a cator copii s-au racit de-a lungul timpului in relatia cu parintii lor (ar fi greu de imaginat un copil avand mainile reci de la bun inceput, fara ca aceasta raceala sa nu fie in vreun fel determinata... )?

O carte pentru parinti si copii

Daca iti doresti sa fii un parinte bun, cu siguranta ai inceput deja sa te informezi, sa cauti, sa inveti, pentru ca de fiecare data apare ceva nou. Iata o carte ce se recomanda pe sine prin faptul ca tot ceea ce gasesti scris in ea se regaseste in concretul zilelor noastre, fie ca suntem parinti de copii ori copii pentru parinti.

"Celebrul pediatru american Dr. Benjamin Spock spunea ca a fi parinte este pasul cel mai important catre maturitate pe care il poate face cineva. Un parinte responsabil, care isi doreste tot ce e mai bun pentru copilul lui, va fi mai atent, in primul rand, la el insusi, la ce face si ce spune, la cuvintele pe care le foloseste, la gesturile si atitudinea lui, la obiceiurile lui, bune si rele, la modul in care relationeaza cu cei din jur, la igiena personala etc. Educatia copilului incepe cu noi.

Respectul din spatele cuvintelor

 „Respectul fata de ceilalti, un respect plin de modestie si politete, este prima conditie a adevaratei egalitati.” (Feodor Mihailovici Dostoievski)

"La inceput a fost Cuvantul...". Si cu totii cunoastem importanta cuvintelor pe care le rostim, greutatea lor si urmarile pe care acestea le pot avea in viata noastra. Nu de putine ori, cei mai responsabili dintre noi regretam momentele de slabiciune in care ne-au scapat cuvinte nepermise, rostite mai ales pe un ton nepermis. Nu de putine ori, poate cei mai sensibili dintre noi inregistram incarcatura negativa din spatele cuvintelor ca fiind cel putin suparatoare.