Azi.
Acelasi sentiment de inclestare. De amortire. De alb precum albul iernii.
Privesc pe fereastra. Un frumos absolut intr-o neclintita visare.
Azi, acelasi sentiment scolaresc ce dobora copilul din mine in cate o dupa-masa tarzie, solitara ori inamorata.
Privesc in oglinda. Nimic din ceea ce stiam ca sunt nu pare sa mai fie... acelasi.
Privesc pe fereastra... incremenita asteptare... azi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu