Cere si ti se va da, bate si ti se va deschide! e indemnul care ma insoteste inca din copilarie, indemnul a carui esenta am experimentat-o in diverse contexte fie ca ma implicau in mod direct, fie cu mine in calitate de spectator.
Daca indepartam sensul pe care unii si l-au insusit gresit sub forma actualizata “Da-mi si mie 1 leu pentru lapte la copil!” si daca nu luam in seama dorintele materiale de genul vreau bani, vreau casa si masina, ramanem cu dorintele a caror indeplinire ne poate intr-adevar ferici ori neferici, dupa caz.
Nu intotdeauna avem un scop nobil in viata, dar de fiecare data ne dorim cate ceva. Am invatat incet, dar sigur sa ma amuz cu un zambet detasat si totusi trist de fiecare data cand ascult sau, fara voie, aud despre dorintele imbacsite de frustrare si neputinta ale celor care se “confeseaza” in mod direct sau doar printre randuri:
