Lectii de neuitat – lectia credintei

Pentru cei ce au invatat-o deja, lectia credintei e de departe cea mai de seama. Unii invata “the hard way” dupa cum spune vorba englezeasca, altii se nasc poate aparent cu o deschidere spre a o prinde din mers, dar probabil nici o lectie nu e pe deplin invatata daca nu e insotita de cateva of-uri pe ici, pe colo.

Lectia credintei e una ce nu sfarseste niciodata. Ochii o data deschisi nu inceteaza sa vada, sa surprinda, sa auda. Pentru cei ce au invatat adevarata lectie a credintei lacasul sfant bisericesc e casa Domnului. Acolo ei gasesc o bucurie ne-zgomotoasa, o liniste ce se aseaza pe suflet. E asemeni linistii la revenirea in casa copilariei fericite.

Parcurgand lectia credintei, toate celelalte lectii iti par mai la indemana.

Iar lectia credintei e una dintre putinele pe care, o data invatate, nu le poti uita nicicand. E una dintre lectiile pe care ti le insusesti atat de bine, incat nu mai e nevoie sa le repeti cu voce tare. O lectie pe care simtirea o confirma azi doar pentru ca maine sa o re-confirme. Cu toate acestea, in cazul unui test, niciodata nu vei avea siguranta ca o cunosti de nota zece. 

Credinta isi are lacasul in suflet, iar lectia ei e predata de viata insasi, prin oameni. Uneori un om va sti sa potriveasca momentul cu vorba magica a credintei. Astfel, atunci cand aveam cea mai mare nevoie, atunci cand sufletul meu cauta raspunsuri, un om a stiut sa-mi povesteasca o parabola... cea a pasilor lui Dumnezeu... o lectie a credintei in teorie, o lectie a credintei pe care am reusit sa o deslusesc in practica vietii... Omul potrivit la locul potrivit intotdeauna va gasi momentul pentru o lectie de neuitat, o lectie pentru cei ce au urechi de auzit, ochi de vazut si inima de simtit.

Iar parabola, am regasit-o azi, AICI.