Intereseaza pe cineva acest subiect? In unele cazuri probabil ca nu. Nu pentru ca nu am fi cu totii copii sau pentru ca am inceta vreodata de a fi copiii cuiva. Poate pentru ca e una dintre cele mai de la sine intelese ori acceptate realitati. Pentru ca e un job full time pe care il aleg altii pentru tine si care, cu toate acestea, nu iti displace ... sau cel putin asa imi imaginez.
Asadar intrebarea posibil retorica revine: Cum te pregatesti pentru meseria de copil? Nu te pregatesti in mod constient. Esti pregatit in mod inerent. Si, ca in orice meserie, ai sansa de a excela, de a da ce e mai bun din tine, ai sansa de a invata, de a comite greseli, de a lupta pentru recunoastere de multe ori, ai sansa de a castiga increderea celuilalt. Si daca incercarile tale sunt un esec – fie el real sau imaginar? Exista oare ceva care sa te indreptateasca la a-ti da demisia? Cu siguranta nu. Sansa de a fi bine pregatit pentru aceasta ocupatie resimtita de fiecare copil in felul lui exista. Daca ai experimentat vreodata rolul de copil bun, copil rau, copil vedeta, copil problema, copil care a dezamagit ori copil de exceptie, in continuare te poti indrepta sau poti persevera in pregatirea pentru ipostaza pe care ti-o doresti. Cum te pregatesti pentru meseria de copil? Stai Fata-in-Fata cu cel care, prin natura meseriei sale de parinte, iti ofera sansa de a te specializa si a invata sa fii copilul pe care poate, la un moment dat ti-l doresti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu