Fata in Fata: Copii si Parinti

Parintii care imi sunt dragi

2012-02-24T16:29:00.000+02:00

Unul dintre profesorii mei cei mai buni e cel de la care am invatat sa gandesc. Nu la modul simplu in care oricine poate sa spuna ce ii trece prin minte, ci in sensul capacitatii de a gandi ceea ce spun.

Ca profesor, e cel putin trist sa observi cum unui elev ii este greu sau chiar imposibil sa realizeze conexiuni, sa compare, sa caute informatia, sa gandeasca. In rolul de parinte trebuie sa fie de cateva ori mai intensa trairea experimentata in fata propriului copil care s-ar putea afla intr-o situatie asemanatoare celei descrise mai sus. De aceea imi sunt dragi parintii care fac parte activa din formarea intelectuala a copiilor – departe de ipostaza unui furnizor de mancare, haine, bani (desi exista, din nefericire, cazuri in care acestea sunt unicele optiuni), adica “tot ceea ce copilul are nevoie”.

Aflaţi mai multe »

Intelepciunea, Puterea, Iubirea

2012-02-08T21:03:00.000+02:00

"Daca poti, fii mai intelept ca altii, dar nu le spune." (Philip Dormer Stanhope)

"Omul puternic este acel care castiga biruinta asupra lui insusi." (Mohammed)

"Pacea in toata lumea se va putea instaura si manifesta pe pamant cand in fiecare dintre oameni puterea iubirii va lua locul iubirii pentru putere." (Sri Chinmoy)

***

Vine o vreme cand intelegi ce a vrut sa spuna cel ce odata a spus ca inteleptul cedeaza primul.

Vine o vreme cand intelegi pe deplin afirmatii potrivit carora sa fii puternic inseamna sa stii ca ai puterea de a-ti rosti adevarul aducator de razboi… si totusi sa nu o faci.

Vine o vreme cand intelegi poate tocmai pentru ca au fost atat de multe dati cand nu ai inteles si te-ai incapatanat sa nu intelegi... pentru ca a ceda ar fi putut echivala cu un semn de lasitate; au fost nenumarate dati in care adevarata forta interioara era blocata de banalul orgoliu.

Vine o vreme cand intelegi ca atat inteleptul cat si cel puternic isi alimenteaza intelepciunea si puterea din iubire. In acel moment intelegi cu intreaga-ti fiinta ca cea mai puternica si inteleapta forma a iubirii e cea prin care iubesti fara sa ai certitudinea ca esti iubit.

***

Uneori insa, dimpotriva, aceasta vreme nu vine.

Managementul in cadrul relatiei dintre parinti si copii

2012-02-02T23:36:00.002+02:00

“Liderii foarte buni cauta mai intai sa se lumineze si sa se dezvolte... Ei se folosesc de constiinta de sine pentru a se stapani si, in ultima instanta, pentru a exercita o influenta sporita asupra celorlati.” (Warren Blank)

Cu certitudine managementul este un termen la moda care ascunde un titlu ravnit in ascensiunea pe scara sociala si profesionala. In mod firesc, pentru a deveni manageri, e necesar sa probam prin anumite calitati umane, aptitudini profesionale si abilitati socio-relationale fara de care am fi doar niste directori ajunsi printr-o intamplare mai mult sau mai putin discutabila.

Aflaţi mai multe »

Azi

2012-01-26T15:51:00.000+02:00

Azi.

Acelasi sentiment de inclestare. De amortire. De alb precum albul iernii.

Privesc pe fereastra. Un frumos absolut intr-o neclintita visare.

Azi, acelasi sentiment scolaresc ce dobora copilul din mine in cate o dupa-masa tarzie, solitara ori inamorata.

Privesc in oglinda. Nimic din ceea ce stiam ca sunt nu pare sa mai fie... acelasi.

Privesc pe fereastra... incremenita asteptare... azi.

Povestea lui Oricare

2012-01-16T18:47:00.001+02:00

Aceasta este povestea scurta, simpla a unui catel pe nume Oricare. Era un pui jucaus, vioi si avea privirea aceea inocenta si plina de dragoste pe care doar cei cu suflet de copil o pot recunoaste. Era catelul cu ochi carora nu le puteai rezista si pe care iti era imposibil sa nu il iubesti o data ce i-ai daruit o mangaiere macar.

Aflaţi mai multe »

2011-12-23T17:32:00.007+02:00

„Health is the thing

that makes you feel

that now

is the best time

of the year.”

(Adams, Franklin P.)

Aflaţi mai multe »

Copilul norocos

2011-12-15T13:07:00.001+02:00

A fost odata ca niciodata... un copil norocos.

Aflaţi mai multe »

Iarta-ma, mama!?

2011-11-30T11:38:00.002+02:00

"când vei întâlni mâini reci în calea ta, încălzeşte-le, aşa vei învăţa treptat ce-nseamnă a iubi… cu toată inima!"

In aceasta nota se incheie un articol pe un blog drag sufletului meu, un blog ce abunda in substanta poetica si realitati care, la un moment dat, pot sa faca parte din viata fiecaruia dintre noi. Citind si mai apoi rememorand aceste randuri, devin tot mai inevitabile gandul si intrebarile retorice: Oare cati parinti au mainile reci in relatia cu propriii lor copii? Mainile a cator copii s-au racit de-a lungul timpului in relatia cu parintii lor (ar fi greu de imaginat un copil avand mainile reci de la bun inceput, fara ca aceasta raceala sa nu fie in vreun fel determinata... )?

Aflaţi mai multe »

O carte pentru parinti si copii

2011-11-25T14:49:00.002+02:00

Daca iti doresti sa fii un parinte bun, cu siguranta ai inceput deja sa te informezi, sa cauti, sa inveti, pentru ca de fiecare data apare ceva nou. Iata o carte ce se recomanda pe sine prin faptul ca tot ceea ce gasesti scris in ea se regaseste in concretul zilelor noastre, fie ca suntem parinti de copii ori copii pentru parinti.

"Celebrul pediatru american Dr. Benjamin Spock spunea ca a fi parinte este pasul cel mai important catre maturitate pe care il poate face cineva. Un parinte responsabil, care isi doreste tot ce e mai bun pentru copilul lui, va fi mai atent, in primul rand, la el insusi, la ce face si ce spune, la cuvintele pe care le foloseste, la gesturile si atitudinea lui, la obiceiurile lui, bune si rele, la modul in care relationeaza cu cei din jur, la igiena personala etc. Educatia copilului incepe cu noi.

Aflaţi mai multe »

Respectul din spatele cuvintelor

2011-11-17T11:38:00.001+02:00

„Respectul fata de ceilalti, un respect plin de modestie si politete, este prima conditie a adevaratei egalitati.” (Feodor Mihailovici Dostoievski)

"La inceput a fost Cuvantul...". Si cu totii cunoastem importanta cuvintelor pe care le rostim, greutatea lor si urmarile pe care acestea le pot avea in viata noastra. Nu de putine ori, cei mai responsabili dintre noi regretam momentele de slabiciune in care ne-au scapat cuvinte nepermise, rostite mai ales pe un ton nepermis. Nu de putine ori, poate cei mai sensibili dintre noi inregistram incarcatura negativa din spatele cuvintelor ca fiind cel putin suparatoare.

Aflaţi mai multe »

Da mai departe! - despre prietenie

2011-11-10T20:35:00.000+02:00

Desi uneori parintii sunt parinti / copiii sunt copii, iubitii sunt iubiti, iar prietenii sunt prieteni, de fiecare data atat parintii / copiii cat si iubitii ar trebui sa fie si prieteni.

Aflaţi mai multe »

Nimic original

2011-11-01T13:06:00.002+02:00

In moarte nu gasim nimic original. In moarte gasim teama de necunoscutul pe care noi insine il vom experimenta, emotiile calatoriei pentru care ne-am cumparat bilete fara voia noastra, dar mai ales, gasim teama ca cei iubiti ne vor parasi. Atunci cand iubesti, moartea celuilalt cantareste mai mult decat propria-ti moarte. Pe drept cuvant, atunci cand ne plangem mortii, ne plangem conditia de a fi fost parasiti... de copii, parinti, bunici, iubiti... conditia de a fi nevoiti sa ne impacam cu greselile noastre fata de cei morti, cu greselile lor fata de noi.

Aflaţi mai multe »

Mituri despre copilul adult

2011-10-26T11:59:00.000+03:00

“In ziua in care copilul realizeaza ca toti adultii sunt imperfecti, el devine un adolescent;

in ziua in care ii iarta, devine adult;

in ziua in care se iarta pe sine, devine intelept.” (Alden Nowlan)

Aflaţi mai multe »

Pariaza pe iubire!

2011-10-12T19:07:00.002+03:00

''Unul din cele mai rele lucruri legate de natura umana este ca tindem sa uitam sa traim. Visam cu totii la nu-stiu-ce gradina magica cu trandafiri in loc sa ne bucuram de trandafirii care cresc chiar in fata casei noastre.'' (Dale Carnegie)

Daca e sa pariezi pe vreo carte a vietii, pariaza pe cartea iubirii adevarate fara sa vezi in ea un cliseu!

Aflaţi mai multe »

Fata in Fata - Cuvintele

2011-09-23T14:22:00.002+03:00

“Faptele nu inceteaza sa existe doar pentru ca noi le ignoram.” (Aldous Huxley)

Daca stai Fata in Fata cu parintele sau Fata in Fata cu copilul, uneori cuvintele te gatuie prin neputinta lor, te amutesc, iti inunda inima, sufletul, trairile interioare... uneori cuvintele te abat de la starea naturala de fericire. (Fericirea este starea noastra naturala. Fericirea este starea naturala a micilor copii, carora le apartine imparatia pana vor fi contaminati si murdariti de stupiditatea societatii si culturii.- Anthony de Mello)

Aflaţi mai multe »

Cu d-l Goe la plimbare

2011-09-16T15:58:00.003+03:00

Ai spune ca, dupa ce l-ai studiat pe Caragiale si te-ai amuzat facand cunostinta cu d-l Goe, ar trebui sa ai o sansa in plus de a nu deveni unul dintre parintii atator domni Goe pe care, daca te invarti in mediile potrivite, ii poti recunoaste cu mare usurinta.

Cei care au devenit parinti vor spune cu lejeritate, impacare si accente de iritare: Ei, da, dar sa vezi tu, cand vei avea si tu un copil! Ei bine, sa ai un copil nu e o scuza si nu e o piedica in calea educatiei pe care, cu interes si preocupare, ar trebui sa i-o oferi.

Aflaţi mai multe »

Socri mari, socri mici, parinti mari, parinti mici

2011-09-13T20:16:00.000+03:00

Da, exista si aceste cuvinte in vocabularul limbii romane: socri, nora, ginere... cuvinte explicate in DEX, cuvinte care, atunci cand sunt rostite, dezvaluie tipul relatiei constituite intre parinti si copii. Vom putea auzi vorbindu-se despre socri / nora / ginere cu caldura, cu drag, cu retinere, cu raceala, cu respect, cu dusmanie sau amaraciune.

Aflaţi mai multe »

Despre frumusete si nevoia de a fi frumos. Mama si copilul obez

2011-09-09T17:59:00.000+03:00

Deja stim cu totii: “frumusetea se afla in ochiul privitorului” si cati ochi, atatea interpretari ale frumosului; in acelasi timp, exista o perspectiva comuna asupra a ceea ce este general acceptat ca frumos, iar aceste repere comune sunt diferite de etaloanele transmise cu ocazia unor defilari pe podiumul modei din Milano sau Paris. De multe ori nu ar trebui sa fie suficient sa spui “ma simt bine in pielea mea” - oricum ar fi ea - pentru a te simti frumos la fel cum nu ar trebui sa intelegem intr-un mod libertin ca “ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place”.

Indiferent de care parte a proverbialelor ziceri ne situam, indiferent de sex, cu totii ne dorim sa fim frumosi. Frumosul e cel care atrage atentia in prima faza, frumosul e cel care ne bucura din cand in cand.

Aflaţi mai multe »

Parintii si copiii adulti in viata de familie – destainuirea unei mame

2011-09-07T12:36:00.003+03:00

Sa mentionezi intr-o discutie chiar informala numele lui Dumnezeu, credinta pe care o ai, poate crea neincredere, poate sa te conduca pe un teren minat in comunicarea cu ceilalti. Daca se intampla asa ceva este pentru ca acesti ceilalti nu au invatat ca a avea credinta, indiferent de apartenenta religioasa, inseamna a gasi o salvare in orice situatie care, altfel, ar putea duce la o depresie fara cale de intoarcere, la zile posace, zile agitate, rautati si lista ar putea continua.

Rostul credintei materializata in rugaciune e cel mai adevarat si graitor in viata de familie. Se spune ca nicio rugaciune nu este mai puternica decat rugaciunea unei mame si e lesne de inteles de ce ... pentru ca nimic nu e mai curat si mai adevarat decat lacrimile dintr-o inima de mama. Intr-o familie, armonia, iubirea, frumusetea si puterea sunt dependente de femeie - dupa cum acest fapt este universal recunoscut.

Aflaţi mai multe »

Cand conflictele se nasc din tacere

2011-08-30T21:39:00.004+03:00

Intr-o viata de parinte, dar si intr-una de copil, poti aduna o multime de taceri, nenumarate cuvinte ascunse, cuvinte care, daca ar fi rostite, ar capata sensuri grave. Rostirea lor insa ar insemna o dezbracare de orgoliu, de autosuficienta, de teama, de un handicap numit “probleme in comunicare”.

Comunicarea intre parinti si copii e adesea problematica pentru ca atat parintii, cat si copiii sunt – inainte de toate – oameni. Iar comunicarea adevarata intre oameni, comunicarea care umanizeaza si imbuneaza… se face cu stiinta sufletului.

Aflaţi mai multe »

Ai grija ce NU-ti doresti, s-ar putea sa nu primesti!

2011-08-25T18:15:00.001+03:00

Cere si ti se va da, bate si ti se va deschide!

Cere si ti se va da, bate si ti se va deschide! e indemnul care ma insoteste inca din copilarie, indemnul a carui esenta am experimentat-o in diverse contexte fie ca ma implicau in mod direct, fie cu mine in calitate de spectator.

Daca indepartam sensul pe care unii si l-au insusit gresit sub forma actualizata “Da-mi si mie 1 leu pentru lapte la copil!” si daca nu luam in seama dorintele materiale de genul vreau bani, vreau casa si masina, ramanem cu dorintele a caror indeplinire ne poate intr-adevar ferici ori neferici, dupa caz.

Nu intotdeauna avem un scop nobil in viata, dar de fiecare data ne dorim cate ceva. Am invatat incet, dar sigur sa ma amuz cu un zambet detasat si totusi trist de fiecare data cand ascult sau, fara voie, aud despre dorintele imbacsite de frustrare si neputinta ale celor care se “confeseaza” in mod direct sau doar printre randuri:

Aflaţi mai multe »

… atunci cand nu te regasesti...

2011-08-23T18:22:00.005+03:00

Ce faci in zilele cand nu te regasesti? In zilele cand visezi cu ochii deschisi la un repaos departe de lume, un repaos cu tine insati(insuti) sau, poate, la un repaos in doi?

Ce faci atunci cand fericirea ta e ferecata in suflet si, cu toate acestea, nu te regasesti? Suni o prietena(un prieten), parintii, iubitul(iubita)? Poate ii suni si la sfarsitul convorbirii ziua iti pare mai frumoasa … totusi, nu la fel de frumoasa ca ieri, nu la fel de primitoare.

Aflaţi mai multe »

Spune-mi pe cine admiri...

2011-08-19T20:32:00.002+03:00

In multe cazuri parintii nu isi cunosc copiii si, mai regretabil decat atat, nu recunosc acest fapt. Nu isi cunosc copiii la varsta copilariei si la fel de straine vor ramanea pentru ei sufletele copiilor trecuti de varsta majoratului. Se intampla ca parintii sa exclame: “Baiatul meu nu ar face niciodata asa ceva!”, “Vai, saraca de ea... si era asa de cuminte!” sau … “Eu nu asa te-am educat!”. Totul, fie din lipsa de timp, fie din nepriceperea celor care, din momentul in care au decis ca vor sa devina parinti, ar fi trebuit sa inteleaga ca scuzele isi au locul poate doar intr-o mica masura.

Aflaţi mai multe »

Despre fericire

2011-08-16T20:39:00.015+03:00

Dintotdeauna am fost preocupata de fericire. Acum stiu ca in viata fiecaruia dintre noi ar trebui sa existe doua mari fericiri: aceea neconstientizata a copilariei si cea a varstei adulte pe care, copii fiind, ne-o inchipuim si ne-o dorim cu atata ardoare.

Dictionarul defineste fericirea ca stare de multumire sufleteasca intensa si deplina.

Iar potrivit nenumaratelor citate celebre, fericirea nu este altceva decat o reflectare a proportiei de fericire traita de fiecare caz in parte.

Iata ce spunea Platon despre fericire: Fericirea cuprinde cinci parti. O parte este a lua hotarari bune; a doua este a avea simturi bune si sanatate trupeasca; a treia este reusita in ceea ce intreprinzi; a patra-i reputatia printre oameni si a cincea, abundenta de bani si a bunurilor folositoare pentru viata.

Si bineinteles, noi ceilalti, cu totii avem cate o parere despre fericire fie ca am trait-o fie ca nu. Si pentru ca fericirea e atat de greu de distins pe fetele oamenilor, exista cei care ne invata despre cum sa gasim fericirea.

Aflaţi mai multe »

Cel mai curat glas

2011-08-02T19:40:00.006+03:00

Daca, potrivit cercetarilor recente, smiorcaitul unui copil ocupa primul loc in topul celor mai enervante sunete, glasul unui copil de varsta prescolara sau scolara mica este de departe cel mai curat. Si daca v-ati aflat vreodata in prezenta unui astfel de grup de copii, intr-o gradinita/scoala sau doar pe strada unde treceau incolonati de doamna educatoare/invatatoare, stiti despre ce vorbesc. Poate doar ciripitul pasarilor egaleaza cristalinul din glasul unui copil. Desi in lupta cu timpul nu exista invingatori, ar fi interesanta o descoperire in ceea ce priveste extinderea perioadei in care glasul isi pastreaza inocenta.

Aflaţi mai multe »

Educatie cu revista Meki

2011-07-25T21:25:00.006+03:00

“Nu stiu altii cum sunt, dar eu…” ☺ Nu stiu altii daca au avut ocazia de a fi martori ai procesului de educatie in care o mama se poate angaja atunci cand relationeaza cu baietelul ei aflat in clasa a II-a. Eu m-am aflat intr-o asemenea situatie si pentru ca mi-a placut ceea ce am vazut, mi-am spus ca atunci cand voi avea un copil mi-ar placea sa il educ in asa fel incat sa fie la fel de cuminte si in acelasi fel, sa inspire voie buna si admiratia tuturor adultilor din jur. Este vorba de ceea ce se cheama un copil educat, ascultator, dar care stie sa adreseze intrebari pertinente, sa dea raspunsuri sclipitoare, cu bun simt. E foarte adevarat ca multe se explica prin personalitatea ca mostenire genetica, insa preocuparea mamei, comportamentul ei si modalitatea de a comunica fac o diferenta majora in devenirea copilului.

Aflaţi mai multe »

Sa dam Cezarului ce-i al Cezarului

2011-07-25T21:08:00.002+03:00

Cand va primi educatia importanta pe care o merita?

Cand va reprezenta educatia o valoare in sine?

Cand vom putea vorbi despre un sistem educational performant?

atunci cand educatia va putea constitui o afacere de succes;

atunci cand oamenii cu carte vor avea parte sau cel putin, recunoastere;

atunci cand afirmatiile de genul: noi nu credem in educatia care aduce profit (de parca educatia ar trebui sa fie un soi de act de caritate) vor fi inlocuite de credinta ca ”un dolar investit in educatie va aduce un profit mai mare decat aceeasi investitie facuta in bursa de valori, imobiliare sau fonduri de investitii in aceeasi perioada de timp”: http://www.codrosu.ro/pledoarie-pentru-educatie-5-motive-pentru-care-sa-pleci-la-studiu-in-strainatate/

Cand vom avea acces la servicii performante? Cand noi insine vom oferi performanta.

O lume ... Imagine

2011-07-22T17:25:00.008+03:00

Sursa foto

Va puteti inchipui o lume in care oamenii pornesc la drum fara planuri de genul “vreau sa imi fac un copil” sau “vreau sa fac cariera”, o lume in care un copil este rezultatul iubirii dintre doi oameni care inteleg valoarea libertatii si valoarea dreptului de a avea dreptul la trairi diferite, idei diferite? In aceasta lume fiecare individ are dreptul la momentele sale de “egoism” fara a fi pus in situatia de a se simti vinovat pentru acele momente de bucurie fata de care ceilalti nu vor sa arate intelegere si daca o fac, totul se intampla in urma unor negocieri obositoare care in final nu pot decat sa iti lase gustul amar al victoriei asupra celui care se declara infrant. O lume in care oamenii renunta la pornirea de a controla deciziile celor pe care ii iubesc, o lume in care parintii isi incredinteaza copiii lui Dumnezeu, stiind ca simpla dragoste parinteasca - oricat de puternica - nu ar avea nici o putere in absenta iubirii de si a lui Dumnezeu.

Aflaţi mai multe »

Jocuri pentru copii online

2011-07-21T17:32:00.009+03:00

Din nou despre www.meki.ro nu doar pentru ca m-am inscris in Campania Scrie de dragul copiilor, ci si pentru ca e vorba despre un site pe care il consider educativ si care arata bine atat ca aranjare in pagina, organizare, cat si in ceea ce priveste coloristica si imaginile.

Neavand copii, pana acum cateva saptamani, nu aveam idee de ceea ce se mai poate gasi in materie de jocuri pentru copii online, asa incat am dat un search pe Google si iata la ce concluzie am ajuns:

Intr-adevar pe www.meki.ro NU poti gasi:

Aflaţi mai multe »

Cat de mult te joci cu copilul tau?

2011-07-18T20:03:00.013+03:00

„Copilul rade: intelepciunea si iubirea mea e jocul; tanarul canta: jocul si intelepciunea mea e iubirea; batranul rade: iubirea si jocul meu e intelpciunea”.

(L. Blaga)

Indiferent de varsta, elementul joc este prezent in viata fiecaruia dintre noi fie ca e vorba de joaca celor mici, jocuri de societate, jocuri de cuvinte, dansul ca joc, a descoperi jocul cuiva sau a face jocul cuiva. Orice forma de joc, chiar si bataia de joc, are la baza distractia. Atunci cand cineva isi doreste sa se distreze apeleaza la formele de joc care ii servesc cel mai bine personalitatea si nivelul de educatie dobandit.

Aflaţi mai multe »

Un nou site, o noua revista pentru copii - MEKI

2011-07-13T21:23:00.007+03:00

Imi amintesc si acum caietul cu coperta roz de lecturi suplimentare din clasele primare...; imi amintesc revistele Soimii patriei si Cutezatorii cum se adunau in sertarele bibliotecii din camera copilariei mele. Si imi amintesc ca nu imi placea sa citesc. Da, nu am fost unul dintre copiii care ïmediat ce puneau mana pe o carte, chiar nefiind poate adecvata varstei, o citeau pe nerasuflate. In acelasi timp insa imi amintesc eforturile si vointa mamei de a ma motiva sa citesc. Si daca nu citeam de una singura la inceput, citeam impreuna. Iar rezumatele se lucrau de asemenea impreuna. Si totul imi parea mai usor, desi multa vreme, neplacut.

Aflaţi mai multe »

Bacalaureat 2011 - Cum se face o educatie de succes?

2011-07-10T12:02:00.007+03:00

De cel putin 15 ani asistam la procesul de cautare a retetei magice care sa reduca analfabetismul si abandonul scolar in Romania. Din ceea ce se poate observa si, mai ales, simti pe propria piele, o reteta a fost deja descoperita, ba chiar apreciata de multi dintre cei care se declara ca fiind parte integranta si activa a sistemului.

Asa incat, iata pasii de urmat pentru ca reteta in educatie sa fie una de succes:

Aflaţi mai multe »

Poate maine...

2011-07-07T20:48:00.004+03:00

Copilul meu,

Stiu ca nu te gandesti la moarte. Totusi, acorda-ti o clipa si imagineaza-ti ca vei trai pana la adanci batraneti. Ce vezi?

Vezi un nuc urias intr-o gradina de racoare si cald, un nuc in a carui umbra infloresc trandafirii si alearga pisoii?

Stiu, acum ai de mers la serviciu, ai o paine de cumparat, o casa de construit, un copil de crescut. Poate maine...

Cu mult drag,

Cat adevar esti dispus sa asculti?

2011-07-04T19:18:00.010+03:00

“E greu sa spui adevarul, sa-l asculti e si mai greu, iar sa-l faci inteles e cel mai greu.” (Hagop Baronian)

Uneori adevarul doare, alteori elibereaza. Uneori adevarul este cea mai buna politica, alteori insasi rostirea lui e cea mai buna minciuna. Uneori copiii invata ca nu e frumos sa ii minta pe parinti pentru ca mai apoi parintii sa ii invete despre minciuna cu rol protector.

Uneori ne dorim sa ascultam adevarul oricat de devastator, dar de putine ori nu ne revarsam furia pe cel purtator de adevar.

Aflaţi mai multe »

I just love taxi drivers

2011-07-01T19:54:00.005+03:00

I just love taxi drivers sau, in traducere libera, ma omor dupa taximetristi. Nu dupa toti, doar dupa unii, fireste. Ma omor dupa taximetristii pe care cineva a omis sa-i invete cum sa salute si mai ales ca trebuie sa salute cu toti dintii din gura. As spune ca parintii au ratat ceva in educatia copilului lor devenit la un moment dat taximetrist, insa nu as vrea sa judec in necunostinta de cauza. De aceea, ma rezum la a constata ceea ce e evident.

Aflaţi mai multe »

Astrele si mostenirea de la mama

2011-06-28T19:37:00.011+03:00

Multumesc prietenei mele care imi transmite binecunoscutele mailuri de tip Fw:. Transmit si eu mai departe continutul unuia dintre cele mai recente astfel de mailuri pentru ca, uitandu-ma in jur, as putea sa spun ca cele de mai jos se confirma in mare masura. In ce masura astrele pot determina ceea ce suntem si ceea ce va fi copilul nostru, ramane sa descoperim fiecare pe cont propriu.

Aflaţi mai multe »

M-a facut mama functionara

2011-06-27T17:44:00.008+03:00

M-a facut mama functionara si toata lumea ma vorbeste ba ca sunt nepoliticoasa, ba ca fac pe plictisita. E drept, uneori sunt mofturoasa, dar cui ce-i pasa? Poate am si eu necazuri, poate seful nu ma mai plateste, eu de ce sa nu am dreptul ca uneori sa fiu cu capsa pusa? Stau cuminte si cu fata trasa pe dupa ghiseu si-i aliniez pe toti, sa stea la rand, sa astepte cu rabdare ore-n sir pana cand sa-i pot trimite la un alt ghiseu, ca vezi bine, prostii s-au aliniat din nestiinta.

Aflaţi mai multe »

Ce isi doreste un copil?

2011-06-23T19:39:00.011+03:00

“When you say ‘yes’ to others, make sure you are not saying ‘no’ to yourself.” — Paulo Coehlo

Dand un simplu SEARCH pe Google, in cautarea a ceea ce isi doreste un copil, in principal aflam ca vedeta X isi doreste un copil sau ca vedeta Y isi mai doreste un copil. Iar daca ar fi sa privim in randurile celor care sunt vedetele propriei lor vieti, rezultatul ar fi probabil acelasi. E cel putin interesant sa privesti adultii preocupati de ceea ce isi doresc, mai ales cand e vorba de copii. In mare masura ei stiu ca un copil are nevoie de foarte multe si uneori copiii primesc foarte multe. Insa alteori, ajungi sa te intrebi daca parintii isi cunosc cu adevarat copiii si daca stiu ce isi doreste un copil, fie el copil de scoala sau copil adult.

Aflaţi mai multe »

Contradictii

2011-06-18T10:28:00.007+03:00

* In calitate de copii, de varsta scolara sau adulta, ati avut vreodata sentimentul ca exista o perceptie a parintilor - involuntara probabil - de parca doar ei sunt cei care sufera si sunt dezamagiti in aceasta legatura parinte-copil? Cu certitudine, cu totii comitem greseli pe care la un moment dat le regretam, greseli dureroase pentru cei care ne-au insotit pasii cresterii noastre cu atata incredere si iubire, cu o enorma investitie sufleteasca. Si totusi, uneori, s-ar putea sa avem sentimentul ca singurii prieteni adevarati, cei care ne ofera dragostea lor neconditionata, indirect ne reproseaza faptul ca le suntem nerecunoscatori prin comportamentul nostru, fara sa admita ca, in felul nostru, avem si noi parte de propria noastra suferinta, de propriile noastre drame marunte, dar la fel de importante. Daca suntem si vom ramane pentru totdeauna copii in aceste relatii atat de puternice, gesturile si reactiile noastre vor fi nu numai greseli, ci isi vor avea partea lor de adevar pe care trebuie sa il comunicam mai departe pentru a ne face intelesi, pentru ca data viitoare noi, copiii, si ei, parintii, sa nu repetam greselile atat de dureroase si distructive.

Aflaţi mai multe »

Spune-mi in ce crezi ca sa-ti spun... despre copilul tau?!

2011-06-10T21:46:00.007+03:00

Daca principalul model al copilului tau esti tu, cu siguranta principiile tale de viata il vor influenta pe termen lung. In mod firesc, parintii sunt aerul pe care inca de la inceput copilul il respira. Iar daca aerul e curat, copilul va creste cu un psihic sanatos si va deveni un adult lipsit de traume emotionale.

Uneori se poate spune ca parintii isi fac prea multe griji pentru ceea ce ar putea sa le devina copilul, insa neglijeaza nevoile imediate ale acestui omulet. Cum ai putea sa-ti cresti copilul in asa fel incat acesta sa beneficieze de normalitatea care ii poate asigura echilibrul in toate?

Aflaţi mai multe »

Va rugam, nu puneti mana!

2011-06-08T21:08:00.017+03:00

In copilarie suntem invatati ce trebuie, ce avem voie si ce nu avem voie sa facem. Daca ne bucuram de parinti care stiu sa ne si explice cum stau lucrurile, putem chiar sa si intelegem de ce una sau de ce alta. Cu toate acestea ajungem adulti si demonstram ca majoritatea dintre noi fie am lipsit de la unele dintre lectii, fie nu am primit explicatiile necesare. Cum altfel s-ar putea motiva nevoia unor indicatoare, respectiv afise de genul celor pe care le putem gasi la tot pasul?

Aflaţi mai multe »

Relatia dintre parinti si copiii adulti

2011-06-06T18:50:00.009+03:00

Relatia dintre parinti si copiii adulti este prea putin dezbatuta in favoarea relatiei dintre mama si copil. E adevarat, legatura dintre mama si copil reprezinta pionul de baza in dezvoltarea ulterioara a celui mic, insa la sfarsitul perioadei scutecelor, la finalul copilariei si mai apoi al adolescentei, parintele ramane parinte, copilul, copil, iar abordarea relatiei va trebui sa fie una diferita. Aflaţi mai multe »

La multi ani, 1 iunie!

2011-06-01T12:49:00.004+03:00

La multi ani!

tuturor celor care pastreaza in suflet inocenta copilariei, judecata nepervertita de preconceptiile societatii,

tuturor copiilor care pastreaza in suflet stiinta de a se bucura de momentele ce li se ofera!

Bunul simt al copiilor nostri

2011-05-26T20:00:00.013+03:00

Tot mai des ne intrebam de unde atata lipsa de bun simt in jurul nostru. Pentru ca “bunul simt nu face bani, dar face toti banii.” (Gavriil Stiharul) Aceasta e concluzia tuturor celor care observa lipsa tot mai acuta a bunului simt.

~Este insa foamea de bun simt suficienta pentru a aduce o schimbare de atitudine?

~Avem oare curajul de a-i trage de maneca pe cei care ne agreseaza in permanenta prin lipsa lor de bun simt?

~Ar putea oare fi de vreun folos o alta reactie decat cea mioritica, de acceptare, de resemnare, asadar de convietuire pasnica a bunului simt cu nesimtirea?

~Si intr-un final, care sunt sansele de supravietuire ale bunului simt?

Aflaţi mai multe »

Copii si parinti, in imagini

2011-05-19T20:42:00.010+03:00

Aflaţi mai multe »

Viata e prea scurta ca sa...

2011-05-09T20:19:00.006+03:00

Parinte fiind, te-ai intrebat vreodata care este atitudinea pe care o transmiti copilului tau prin tot ceea ce faci si spui in prezenta lui?

Daca din mersul tau grabit, preocupat, o clipa te-ai oprit, ai privit in jur si doar ai observat chipurile celorlalti, ai inteles ca multi traiesc cu iluzia ca sunt nemuritori, iar gesturile si vorbele lor sunt doar dovada faptului ca inca nu au cunoscut simptomele ce ii apropie de Marele Final.

Aflaţi mai multe »

Obisnuinta, mama frustrarilor

2011-05-02T20:21:00.006+03:00

Discutam zilele trecute cu o colega despre cum ar trebui sau nu ar trebui sa ne obisnuim cu anumite situatii neplacute, situatii repetitive care ne deranjeaza si care, de fiecare data, reusesc sa ne strice buna dispozitie. Am realizat atunci din cat de multe astfel de situatii e compusa viata noastra pe diversele ei planuri. Ne obisnuim sau cel putin tindem sa ne obisnuim pentru ca aceasta e una din variantele cele mai comode, variante care presupun efort minim pe de o parte, insa un efort maxim al psihicului nostru pe de alta parte.

Aflaţi mai multe »

Ce trebuie sa stie o domnisoara?

2011-04-20T20:12:00.006+03:00

In conditiile in care legile universului inca mai functioneza...

… si daca mobilul existentei inca mai este Iubirea...

Desi ar fi frumos ca povestile copilariei despre zane, printi si cersetori sa stimuleze imaginatia si sentimentele mai tinerelor generatii din prezent, o domnisoara trebuie sa stie ca cel predestinat nu isi va face aparitia pe un cal alb miraculos, luptand impotriva tuturor opozantilor si cucerind-o astfel cu dragostea lui pana la adanci batraneti. O domnisoara trebuie sa stie ca uneori ea insasi trebuie sa lupte pentru a face posibila intalnirea cu cel ales. Desigur exista domnisoare si nu numai, care lupta putin mai mult, crezand ca fiecare barbat este cel ales, dar nu despre asta este vorba aici.

Aflaţi mai multe »

Romania, o tara pentru copii si parinti

2011-04-18T18:40:00.017+03:00

Se stie si tot mai frecvent se spune mai direct, ori mai voalat, ca Romania e o tara de cacat. OK. Si, noi, cei care muncim si traim in Romania, noi, cei care inca nu intreprindem nimic pentru a pleca, noi, cei care, potrivit unor sondaje ale TVR, suntem tot mai multumiti de serviciile ANAF, noi, cei care preferam un ajutor de somaj in defavoarea unui job platit cu 500 RON, noi nu suntem de cacat. Nu, noi, nu, doar tara. Pentru ca tara, ca si statul, sunt asa, niste notiuni care nu au nimic de a face cu noi, cei care traim, muncim legal sau ilegal, mai amenintam cu cate o simulare de manifestatie in strada si ne revoltam cum putem, in felul nostru propriu si personal, in cercul nostru de prieteni, ba uneori mai si rabufnim in public la cate un birou de relatii cu clientii.

Aflaţi mai multe »

Copiii si concursurile

2011-04-08T11:44:00.019+03:00

Tinerii adulti pornesc in cautarea unui job. In drumul lor spre jobul ideal traseaza cateva etape, iar cand il gasesc nu au decat sa isi probeze competenta si profesionalismul. Asta, in cazul in care firma angajatoare le solicita. In conditiile unei societati cat mai aproape de normal, in care competenta si profesionalismul sunt valorile cautate de catre orice angajator care isi rasplateste angajatul pe masura, desi lipsit de experienta, tinarul adult se prezinta cu un bagaj de cunostinte, un set de valori si atitudini. Toate acestea sunt urmarea experientelor scolare si a invatamintelor din mediul familial.

Aflaţi mai multe »

Felicia, inainte de toate – tipologii clasic romanesti

2011-03-30T10:29:00.014+03:00

Felicia, inainte de toate, un film romanesc care, de la inceput pana la sfarsit, iti da o acuta senzatie de déjà vu si care, desi nu respecta regula de succes a filmului american, e asemenea unei carti pe care nu o poti lasa din mana. Un film in care vei (re)gasi tipologiile clasic romanesti care, privite intr-un mod detasat, obiectiv iti aduc zambetul pe buze. In acelasi timp nu ai cum sa nu empatizezi cu personajele care te transpun intr-o lume atat de familiara in care detaliile sunt studiate si punctate cu cea mai mare minutiozitate – de la capacitatea de a comunica in familie pana la stilul adoptat intr-o banala comunicare la aeroport. Vei (re)trai relatia dintre copii si parinti in complexitatea ei, cu capriciile si frustrarile ei, prezentata in momentul dureros care urmeaza unei saptamani de vacanta a copilului adult acasa, la parinti.

Mai mult decat un film romanesc... un film despre "Asa, nu!" sau un film pentru cei care, indiferent de varsta, si-au pastrat deschiderea spre a invata, fara a se simti lezati in orgoliu.

http://anaciobanu.wordpress.com/2010/06/10/felicia-inainte-de-toate/

http://alexandrunegrea.ro/2010/06/09/felicia-inainte-de-toate-un-film-romanesc-100.html

Copilul la 30 de ani

2011-03-28T11:23:00.026+03:00

Categoric, nu exista copil care sa nu-si iubeasca parintii, doar modul de manifestare a iubirii este diferit, in directa relatie cu personalitatea si mediul familial - educational in care acesta a crescut. Fara dubiu, parinte care alege sa fie parinte si care sa nu-si iubeasca, in modul sau personal fireste, copilul nu exista. Intensitatea iubirii, atunci cand ea exista, nu trebuie masurata in declaratii zgomotoase, in cuvinte elogioase ori sume de bani. In ciuda acestei iubiri, nu exista relatie copil – parinte care sa nu presupuna momente de nesiguranta, perioade problematice sau care sa necesite poate un mic ajutor din exterior. Si ce alt ajutor mai potrivit, insotit de credinta, decat experienta impartasita si marturiile despre cat mai multe situatii in care, la un moment dat, e foarte probabil sa ne regasim?

Aflaţi mai multe »

Relatii de forma, relatii de fond

2011-03-14T21:54:00.012+02:00

Asemenea respiratiei, relatiile nu se invata. Nu urmam cursuri pentru a respira corect, desi, in tot acest iures al vietii s-ar putea sa avem nevoie de o stiinta aparte atunci cand iesim in strada/in natura/oriunde si inspiram prea putin adanc si poate insuficient din oxigenul care ne alimenteaza. Nu urmam cursuri privind modalitatea ideala de a relationa, insa practicam multiple forme ale relatiilor. Intr-un mod mai mult sau mai putin organizat, ca urmare a scolilor pe care le-am urmat, inclusiv in scoala vietii, cu totii am invatat ca exista bune maniere, exista bun simt, comportament civilizat, dar si opusele lor. Din mers, am intrat in relatii care s-au dovedit a fi relatii pe viata, relatii de fond, dar si relatii de suprafata.

Aflaţi mai multe »

Interviu cu o mama la 30 ani

2011-03-09T18:43:00.010+02:00

In ce masura te-ai schimbat tu, ca persoana, si in ce masura ti s-a schimbat viata dupa ce ai avut primul copil?

Cred ca m-am schimbat destul de mult. Stiam ca voi fi singura, ca nu ma va putea ajuta nimeni si m-am pregatit pentru venirea copilului din timp. Am urmat o scoala de mamici, iar cand s-a nascut copilul eram deja pregatita, in mare parte. Desigur, a intervenit si imprevizibilul, dar asta e o istorie aparte. Chiar de la inceput am spus cu fermitate ca va veni si un al doilea copil. Cu primul copil mi-a fost destul de usor, zic eu acum. Totul a mers parca dupa “carte”, cu prea putine devieri.

Aflaţi mai multe »

Generatia copilului tau

2011-02-16T19:50:00.007+02:00

Ai intalnit vreodata oameni al caror comportament ti-a creat perspectiva unui viitor in care acestia vor deveni parintii unei generatii noi de copii? Parintii unei noi generatii care ii va include si pe copiii tai?

O generatie care s-ar putea sa invete ca meseria nu mai este o bratara de aur, o generatie care, in urma unei banale iesiri din casa, va continua sa lase pe trotuar, in iarba o flegma, un pet, un ambalaj de orice.

Aflaţi mai multe »

A fi parinte – un hobby, o profesie, un act de orgoliu?

2011-02-10T22:26:00.007+02:00

Un act de orgoliu sub masca unei generozitati a celui care admite ca din momentul in care a devenit parinte intreaga lui lume si-a schimbat centrul de greutate, ca pentru o buna bucata de timp a inceput sa renunte la satisfacerea propriilor nevoi pentru a le satisface pe cele ale micutului nou-venit intr-un spirit de jertfa pe care uneori il striga mult prea zgomotos. Un copil nu cere sa fie nascut, nu cere sa iti sacrifici tineretea sau bucuriile. Din momentul nasterii, un copil primeste doar ce i se ofera. Cu toate acestea, singura asteptare indreptatita a unui copil din partea parintilor este iubirea neconditionata.

Aflaţi mai multe »

Tu ce fel de copil vrei sa fii?

2011-02-04T20:24:00.005+02:00

Desi maturi, cu responsabilitati si griji diferite de cele din vremea copilariei, nu incetam a fi copii. Mai tineri fiind printre parinti si bunici, avem impresia ca timpul pentru noi e oprit, timpul nu are varsta, singura unitate de masura fiind aniversarile de la un an la celalalt. Cei mai norocosi dintre noi, cu un individualism firesc, ne pierdem in jocurile, distractiile, preocuparile specifice varstei si personalitatii noastre, iar cei dragi noua asista cu rabdare, emotie si neliniste la toate schimbarile, esecurile si reusitele noastre. In mintea noastra de eterni copii, parintii raman in forma ce imbraca haina tineretii vesnice, a bucuriei ce se naste intr-o zi insorita, pana cand, pe nesimtite, timpul devine dusmanul din umbra, hotul de putere, de prospetime, hotul de zile, ore sau minute.

Intr-un asemenea decor fizic si temporal in care primim una calda, una rece, sau in care dupa ploaie de fiecare data iese si soarele, nu raman decat urmele vorbelor si faptelor noastre, urme pe care le intiparim in inimile si gandurile celor de langa noi. In calitate de copii, avem acest dar de a intipari multime de cuvinte si fapte, dar e bine sa stim ca dragostea le retine doar pe cele frumoase. Durerea se estompeaza in timp si lasa loc iertarii, impacarii.

Desi maturi, suntem copii – oglinda parintilor nostri. Reflectam educatia pe care am primit-o, insa avem la dispozitie si nota noastra personala care ne poate salva de la limitarea in prejudecati, in norme impuse dar fara legatura cu toleranta, iubirea de aproapele, acceptarea diversitatii. Dincolo de rolul de adulti deveniti sau nu parinti, ramanem copii cu responsabilitatea de a ne autoeduca, de a invata in permanenta cum sa fim copiii impliniti, liberi si independenti, care stiu sa lase cat mai multe urme frumoase in sufletele parintilor lor.

Motive care nasc copii

2011-02-02T19:07:00.003+02:00

Implinit cu adevarat esti doar atunci cand plantezi un pom, ridici o casa ori faci un copil, asa incat copilul trebuie facut.
Asa a poruncit Dumnezeu. In permanenta suntem indemnati sa crestem si sa ne inmultim. Si se pare ca ne facem datoria la nivel de calificativ foarte bine, terra e suprapopulata, multi parinti cu copii si multi copii fara parinti.
Esti femeie si cunosti presiunile societatii doar pentru simplul motiv ca la nastere ai primit in dar o paturica roz, asadar e important sa faci un copil macar, pentru ca sa te simti cu adevarat femeie. Caci o femeie care nu a dat nastere vreodata unui copil nu e adevarata asa cum un barbat nu e barbat cu adevarat daca nu se imbata (si nu de fericire) macar o data in viata.
Perpetuarea speciei, legea firii, copilul fiind la urma urmei un rezultat al instinctelor noastre primare, desi ne autoapreciem ca fiind fiinte superioare, cu ratiune, sentimente si tot ceea ce ne deosebeste de bietele animale.
Esti in cuplu si te plictisesti, iar un copil va alunga monotonia cel putin pana la varsta majoratului sau.
Nu e bine sa ramai singur.
O intamplare mai mult sau mai putin surprinzatoare.
Iti doresti un copil mai mult decat orice pe lume.
Ceasul biologic.
Esti pregatit sa iti asumi raspunderea pentru a da nastere unei noi existente a carei formare va depinde, in mare masura, de tine.

Care este motivul tau?

Dar poate nu motivul e cel care conteaza atat de mult, cat mai ales raspunsul pe care tu singur il dai intrebarii: Tu ce fel de copil vrei sa ai? Caci adevarata implinire poate sa vina doar din asumarea unei responsabilitati: aceea de a lasa la dispozitia copilului potentialul de a trai fericit.

http://listagradinite.ro/stiri/stiri/de-ce-iti-doresti-sa-faci-copii.html

Tu ce fel de parinte vrei sa fii?

2011-01-25T20:23:00.002+02:00

''Cei care educa copiii sunt demni de mai multa onoare decat cei care le dau viata; de aceea, pe langa viata, daruiti copiilor si arta de a trai bine.'' (Aristotel)

Tu ce fel de parinte vrei sa fii? Parintele care isi lasa copilul la scoala in speranta ca scoala va sti ce sa faca din el? Mama care, disperata, va cere profesorului sa il ajute pentru ca ea nu mai reprezinta o autoritate, copilul nu mai asculta, nu mai are respect? Tatal care primeste lectii din partea micutului de 5 ani si care este apostrofat de fiecare data cand copilul crede ca a fost nedreptatit? Parintele ilustrat de schitele lui Caragiale atunci cand, intr-o subita criza de nervi, copilul il face prost si ii intoarce spatele?

Candva era cunoscuta si binevenita expresia “cu mucii la gura”, desi unora le poate parea agresiva si total needucativa. Dar un parinte care isi doreste un copil cu bun simt, un copil care stie cand sa asculte si cand sa vorbeasca, un copil civilizat, stie ca, inca de la inceput, nu are voie sa cedeze tertipurilor strengaresti. Un parinte care isi iubeste copilul mai mult decat orice si care intelege ca “natura ne aseamana, educatia ne deosebeste” (Confucius), inca din primele zile de la nastere, va cauta calea de a nu rasfata, calea spre dezvoltarea armonioasa a unui copil a carui prezenta sa nu oboseasca mai mult decat este firesc.

In cele mai multe cazuri, a darui viata reprezinta un loc comun, un act natural care fara voia lui Dumnezeu – pentru cei ce cred intr-un Dumnezeu – nu ar putea fi implinit. Actul facerii unui copil nu ar trebui sa reprezinte un motiv de mandrie, cum nu ar trebui sa reprezinte un motiv de mandrie frumusetea celei care participa la un concurs de frumusete. Frumusetea in starea ei naturala precum si actul nasterii sunt independente de puterea noastra de creatie; in schimb, rodul educatiei oferite, copilul si adultul de mai tarziu, pot reprezenta un motiv de mandrie si implinire sufleteasca. Pentru educarea unui copil e nevoie de munca, rabdare si, mai presus de toate, de dorinta de a invata cum sa fii un parinte bun.

http://www.injoaca.ro/in-joaca/anda-pacuraru-tu-ce-fel-de-parinte-vrei-sa-fii/

http://www.timpimpreuna.ro/?id2=0001

2011-01-18T19:30:00.000+02:00

“In adevar toti vor sa-si educe copiii, dar nu cunosc secretul.” (Anton S. Makarenko)

2011-01-14T19:25:00.002+02:00

Totul incepe cu grija lumii pentru tine: grija fata de starea ta civila, fata de locul tau de munca, grija fata de domiciliul pentru care optezi, iarasi grija fata de starea ta civila, fata de familia celui ales, fata de existenta sau nu a cel putin unui urmas, chiar fata de momentul pe care ti-l alegi pentru a da curs acestei noi existente. Si pe masura ce iti sunt adresate ciclic, intrebarile Pe cand va fi nunta?, Pe cand un copilas?, iar mai apoi Pe cand un fratior/o surioara?, toate insotite de pareri bine argumentate ale celor mai altruiste suflete, incepi sa te simti agasat, indignat, apoi te detasezi si, incet – incet, raspunzi afirmativ sau nu tuturor curiozitatilor insistente.

Totul continua cu propriul tau exercitiu de responsabilitate: te vei casatori si vei avea copii crezand in gesturile majore ale vietii tale sau pur si simplu te vei casatori, apoi vei procrea pentru ca sa bifezi si aceste momente de pe lista vietii. Si totusi, pe cand un fratior sau o surioara? Aceasta e o intrebare sustinuta de un argument care s-ar putea sa te puna pe ganduri: “Copiii unici devin barbati si femei rele” (Jerome K. Jerome, Arta de a nu scrie un roman), devin egoisti, rasfatati. Si atunci, pentru a evita sa devii chiar tu insuti un parinte egoist, te gandesti la un fratior sau o surioara. Caci mai multi frati si surori vor sti cu siguranta sa imparta cu generozitate tot ceea ce e de impartit: jucariile, un mar, temele pentru acasa, chiar camera de joc. Prin simplul fapt ca vor fi mai multi, vor invata si vor practica bunatatea, modestia si intr-ajutorarea. Vor invata cum sa relationeze si cu altcineva decat doar cu ei insisi. S-ar putea totusi ca la maturitate sa intampine dificultati in impartirea pamanturilor sau a casei mostenite, dar asta nu din cauza egoismului de care doar un copil unic ar putea sa dea dovada. Dar cine mai cauta vinovat pentru un asemenea amanunt? Important e ca lumea ingrijorata de soarta celorlalti ar fi intrucatva multumita, iar constiinta ta ar fi impacata in mod sigur.

Si totul se termina cu propriul tau act de responsabilitate, caci primii asa numiti sapte ani de acasa vor reprezenta fundamentul valorilor spre care copilul tau va tinde. Relatia parinte – copil va insemna ceva mai mult decat a schimba scutece, a hrani, a trimite la scoala si a produce bani pentru ca puiului sa nu-i lipseasca nimic. Copilul unic poate invata sa imparta cu parintele, in primul rand, asa cum un copil cu frati/surori poate sa primeasca totul de-a gata fara a fi nevoit sa ofere nimic in schimb. Copiii, in general, “vor face in viata cele vazute la parinti.” (Ioan Gura de Aur)

Dumnezeu nu bate cu bota

2010-05-06T20:27:00.001+03:00

Dupa cum spune o vorba veche, Dumnezeu nu bate cu bota sau Dupa fapta, si rasplata, iar daca e sa ne referim la realitatea imediata, mai putin tragica, mai devreme sau mai tarziu, omul ajunge sa faca cunostinta cu efectele propriilor sale fapte. Obisnuit sa gandeasca pe termen scurt, sau poate doar cu impresia unei gandiri pe termen lung, adultul devenit parinte e fericit la gandul ca, primind aproape instantaneu tot ceea ce doreste, copilul e multumit si bucuros. Astfel, copilul crescut intr-un rasfat care pentru parintele absorbit de grijile specifice propriei existente este sinonim cu preocuparea pentru educatie, va avea impresia ca tot ceea ce exista i se cuvine, va emite pretentii si va oferi in schimb prea putin sau deloc. Inaintat in varsta, parintele va experimenta uimirea de a fi crescut copii al caror comportament nu il recunosc, copii care nu fac altceva decat sa reflecte imaginea propiei lor educatii. Cum altfel ar putea fi descrisa o generatie de copii ai caror parinti isi asuma doar responsabilitatea procreerii, lasand educatia in seama scolii, de parca rolul acesteia din urma nu ar fi decat acela de a corecta lipsurile celor sapte ani de acasa?

Ultima data cand … (parinti catre copii)

2010-04-28T19:25:00.002+03:00

Se spune ca toti parintii isi iubesc copiii si cu siguranta chiar si greselile parintilor isi au mobilul in iubire. Iar copiii nu au dreptul sa judece modul in care parintii au avut stiinta de a face demonstratia acestei iubiri, insa au la indemana puterea de a constata si de a nu repeta gesturile care i-au ranit. In ciuda iubirii neconditionate din ambele parti, iubire ce presupune toleranta si iertare in acelasi timp, parintii ar trebui sa aiba in plus puterea data de intelepciunea varstei si a experientei lor. Astfel, copiii sunt cel mai in masura sa raspunda la cateva intrebari fundamentale care insa multora le par fara rost, intrebari legate de ultima data cand parintii lor si-au facut timp pentu a-i asculta cu adevarat, ultima data cand si-au aratat increderea in propriii lor copii, ultima data cand le-au spus ca nu sunt dezamagiti de ei ori ca i-au iertat. S-ar putea ca toate acestea sa fie doar gesturi, vorbe inutile, caci toate acestea pot fi simtite fara obligativitatea rostirii. Singura conditie? Existenta lor manifesta in comportamentul, atitudinea de zi cu zi a parintelui fata de copil. Daca aceste si multe alte intrebari asemanatoare ar fi inutile, probabil ca toti parintii si copiii lor si-ar putea exprima mandria de a avea o relatie care le da incredere, multumire si de ce nu, fericire.

Fericiti cei care …

2010-04-21T09:37:00.002+03:00

* Fericiti copiii si parintii care nu doresc sa dea timpul inapoi pentru a lua lucrurile de la capat, care nu au dezamagit si, daca au facut-o, au stiut sa isi exprime regretul;

* Fericiti parintii care nu au gresit reteta in educatia copiilor lor, care au avut stiinta lucrului bine facut;

* Fericiti copiii care nu au de retras cuvinte, gesturi, ganduri cu voie ori fara voie, copiii care au invatat ca e bine sa-i cinstesti pe cei in viata atata timp cat sunt in viata;

* Fericiti cei care stiu ce si cum sa vorbeasca, cand si cum sa asculte, cei care sunt dispusi sa invete de la ceilalti ...

… si daca fiecare parinte si fiecare copil ar completa lista cu o propozitie macar, cu totii am avea de invatat ...

Ultima data cand ... (copii catre parinti)

2010-04-15T19:56:00.002+03:00

S-ar putea ca uneori sa auzim intrebari legate de cel mai recent citita carte, de ultima data cand am cumparat un ziar, o revista; biserica adreseaza intrebari legate de ultima spovedanie / impartasanie … si parca ramai putin vinovat de fiecare data cand constientizezi ca raspunsul tau nu e tocmai cel pe care ai dori sa il dai. Dar omul e o fiinta usor adaptabila, reusind treptat sa traiasca intr-o armonie, daca nu perfecta, cel putin aparenta, cu propria lui constiinta “vinovata”. In acelasi mod, omul, acest adult candva dependent, e posibil sa traiasca in armonie cu egoismul sau cronicizat atunci cand uita sa mentina o legatura cu adevarat afectiva cu cei care i-au predat stafeta independentei.

Caci a existat o vreme cand cei care poarta numele de parinti au contribuit in mod neintrerupt la formarea adultului de azi. Si daca ar fi sa primim intrebari privind ultima data cand i-am vizitat doar pentru ca ne sunt dragi sau ultima data cand le-am vorbit si i-am ascultat cu adevarat, cu iubire ori cu rabdare, s-ar putea sa resimtim aceeasi remuscare ca atunci cand admitem ca nu am mai avut timp sa citim o carte. Si daca o carte necumparata poate fi gasita in biblioteca ori mai nou pe un CD, daca articole de ziar pot fi rasfoite pe internet si daca poate cartile citite in numar mare nu te fac OM asa cum parintii au puterea sa o faca, daca spovedania fara credinta nu te salveaza, s-ar putea ca daruirea ta prin vorbe, gesturi mici, uneori poate mai mari, pe masura crucii ce ti-e scris s-o porti, sa faca sens in lumea asta si sa conteze putin, putin mai mult.

Copilarie in papuci de casa

2010-04-14T19:28:00.002+03:00

E atat de placut, cand uneori, dupa o zi de munca, te strecori in papuceii de casa … e starea de confort pe care o poti asocia cu anii copilariei fara griji, cu anii pe care parintii tai ti i-au asigurat cu dragoste si responsabilitate. Sunt anii intipariti in suflet, cu miresme ce treptat se transforma intr-o nostalgie fericita, atat de fericita incat adultul, hoinarind intre doua obligatii, va da o lacrima de recunoastere a acelei varste pierdute. Copilaria in papuci de casa e varsta aromelor care intamplator ne vor patrunde intr-o seara de vara, dinspre curtea casei din vecini, e varsta aromelor din bucataria bunicilor care au stiut dintotdeauna sa isi faca loc de veci in inimile noastre.

Ar fi atat de placut daca toti parintii ar avea stiinta si posibilitatea de a crea amintiri cu aromele frumoase ale anotimpului preferat si daca toti copiii ar muri mai putin in sufletul adultilor care s-au facut.

Haide mama, haide tata - Andrei Paunescu

2010-03-16T19:45:00.004+02:00

Celor care viziteaza acest spatiu, copiilor si parintilor care doresc sa se cunoasca reciproc, sa invete unii de la altii, sau doar sa afle ca nu sunt singurii - daca nu cumva au aflat deja - celor care se bucura de un sfat, de o impartasire de experiente intocmai cum ne bucuram de retetele culinare, de muzica si atatea altele online ...:

Cea mai la indemana solutie a conflictului dintre generatii

2010-02-24T13:15:00.004+02:00

Cea mai la indemana si apropiata solutie a neintelegerilor, a disconfortului creat parintelui de catre un copil rebel, un adolescent indragostit si indaratnic, care face doar ce vrea el, a imbufnarii si a izolarii copilului neinteles de catre parinti, ar trebui sa fie comunicarea directa.

De aceea propun aici, dincolo de ceea ce s-a incetatenit a fi un blog, un spatiu in care parintele ce poate fi parintele oricarui copil care viziteaza aceasta pagina sa descrie o situatie, o problema, o intrebare la care poate sa raspunda copilul oricui pentru ca e important sa ascultam parerea lor, a celor cu care nu reusim sa comunicam.

Iar daca esti copil, cu siguranta poti beneficia sau macar selecta din cuvintele multimilor de parinti cu experiente diferite, dar atat de asemanatoare in acelasi timp.

In familie

2010-02-24T13:13:00.002+02:00

Ne-am dorit o familie, ne-am dorit copii – in cele mai dese cazuri i-am obtinut. Am ajuns la varsta cand am considerat ca e timpul potrivit – din punct de vedere biologic, psihologic si orice alt punct de vedere important. Poate ca unii dintre noi am fost putin egosti atunci cand am hotarat ca e timpul sa nu fim singuri sau atunci cand ne-am spus “vreau un baiat/o fetita”/”vreau n copii” - fara sa meditam la ceea ce urmeaza, la viitorul lor. Pentru ca oricat de frumoasa ar fi viata, la un moment dat nu poti sa nu realizezi ca totusi, parerea copilului nenascut inca, nu conteaza, la fel cum niciunul dintre noi nu avem cuvant in alegerea locului nasterii. Si in cele mai nefericite dintre cazuri e greu poate sa abordezi argumente precum cel al vietii ca dar. Cu toate acestea, intr-un mod constient sau nu, luptand cu fragilitatea propriei noastre existente, descoperim un indicativ sigur (chiar si pentru cei mai putin sensibili dintre noi) al faptului ca viata este un dar.

Ajunsi in familie, parintele si copilul, Fata-in-Fata: fericire, extaz, minune, frumos, bine, primele semne ale evolutiei, greutati minore, usor de trecut cu vederea, in curand renumitul conflict dintre generatii, totul sub semnul iertarii, al tolerantei, al iubirii, al legaturii de sange.

Asadar cum rezolvam conflictele dintre generatii, problemele de comunicare specifice diferitelor varste? Avem in librarii literatura de specialitate care ne invata cum sa ne crestem si educam copiii, tot mai numeroase emisiuni educative televizate, iar pentru cei care accepta rolul psihologului in general sau al consilierului scolar in particular exista azi, mai mult decat in trecut, si aceasta posibilitate a dialogului cu o persoana avizata. E si internetul o buna si mai putin costisitoare sursa de informare daca stim sa deosebim intre relevant, corect, plauzibil si opusul lor ineficient.

Fie ca am apelat sau nu la una sau toate aceste variante, cu siguranta a ramas loc pentru cel putin inca o posibilitate: aceea de a ne aseza Fata-in-Fata, a ne comunica, a ne asculta, a ne respecta si a accepta opiniile diferite, eventual a cadea la o intelegere. Niciunul dintre marile conflicte nu s-a rezolvat vreodata peste noapte, insa pentru orice conflict putem gasi o solutie.

Copilul si parintele – Fata-in-Fata

2010-02-11T17:05:00.002+02:00

Intrebati fiind care e secretul unei casnicii de lunga durata, fiecare dintre noi ar trebui sa cunoasca raspunsul – cel putin teoretic: comunicarea si respectul reciproc. Comunicarea … e important sa stim cum sa ne comunicam sentimentele, gandurile, ideile, parerile, e important sa stim cum sa il ascultam pe cel care ne comunica; e eficient sa empatizam cu rabdare, cu dragoste. Respectul? Acceptarea valorilor si a esentei de a fi a celuilalt, astfel incat echilibrul relatiei sa fie asigurat intr-un mod frumos si democratic.

In acelasi mod imi imaginez relatia copil – parinte. Pentru ca dincolo de a creste un nou-nascut, a imprima educatia celor “sapte ani de acasa”, ramane dificultatea atitudinii Fata-in-Fata cu parintele sau Fata-in-Fata cu copilul. Iar in acest context, comunicarea si respectul reciproc pot reprezenta ingredientele de baza in reteta unei relatii care sa formeze copilul de excelenta si parintele ideal.

Parintele incotro?

2010-02-11T17:01:00.001+02:00

Daca esti un copil devenit parinte inseamna ca iti amintesti cum era cu toate rolurile prin care ai trecut de-a lungul copilariei, cunosti nevoile si asteptarile copilului care iti solicita pregatirea. Desigur parintii zilelor noastre beneficiaza azi de mult mai multe oportunitati de scolire incepand de la pregatirea viitoarelor mamici, cunoasterea nevoilor noului nascut, a copilului prescolar, scolar si problemele adolescentei. In mod sigur viitorul carierei de copil e in stransa dependenta de primii sapte ani de acasa. De aceea parintele care se vrea educat si bine pregatit in acest domeniu va recunoaste ca aceasta e meseria sa de baza, va intelege importanta studiului individual din carti de specialitate, de pe internet si, mai nou, importanta proiectelor in colaborare cu scoala, cu consilierii educativi, va participa chiar la cursuri de imbunatatire a relatiei copil-parinte atunci cand va avea ocazia. O multime de intrebari asteapta un raspuns in aceasta lume a copilului Fata-in-Fata cu parintele.

Cum te pregatesti pentru meseria de copil?

2010-02-10T22:06:00.001+02:00

Intereseaza pe cineva acest subiect? In unele cazuri probabil ca nu. Nu pentru ca nu am fi cu totii copii sau pentru ca am inceta vreodata de a fi copiii cuiva. Poate pentru ca e una dintre cele mai de la sine intelese ori acceptate realitati. Pentru ca e un job full time pe care il aleg altii pentru tine si care, cu toate acestea, nu iti displace ... sau cel putin asa imi imaginez.

Asadar intrebarea posibil retorica revine: Cum te pregatesti pentru meseria de copil? Nu te pregatesti in mod constient. Esti pregatit in mod inerent. Si, ca in orice meserie, ai sansa de a excela, de a da ce e mai bun din tine, ai sansa de a invata, de a comite greseli, de a lupta pentru recunoastere de multe ori, ai sansa de a castiga increderea celuilalt. Si daca incercarile tale sunt un esec – fie el real sau imaginar? Exista oare ceva care sa te indreptateasca la a-ti da demisia? Cu siguranta nu. Sansa de a fi bine pregatit pentru aceasta ocupatie resimtita de fiecare copil in felul lui exista. Daca ai experimentat vreodata rolul de copil bun, copil rau, copil vedeta, copil problema, copil care a dezamagit ori copil de exceptie, in continuare te poti indrepta sau poti persevera in pregatirea pentru ipostaza pe care ti-o doresti.

Cum te pregatesti pentru meseria de copil? Stai Fata-in-Fata cu cel care, prin natura meseriei sale de parinte, iti ofera sansa de a te specializa si a invata sa fii copilul pe care poate, la un moment dat ti-l doresti.

Introducere

2010-02-10T12:44:00.001+02:00

Nu sunt o impatimita a blogurilor cum nu tind spre idolatrizare, insa blogul pare a fi teritoriul cel mai potrivit intalnirilor pe care le propun.

Daca ar fi sa alegeti a doua cea mai veche meserie din lume, care ar fi aceea? Am realizat si eu treaba asta in timp, tot meditand asupra zilelor noastre si asupra modului in care se scurg ele, mai mult sau mai putin simplu, banal, util … exista chiar doua meserii datand din cele mai vechi timpuri, pentru care insa nu exista o scoala, nu se acorda o diploma, doua meserii nerecunoscute sau ignorate de cei mai multi dintre noi: Parinti si Copii.

Astfel, acest spatiu este destinat tuturor celor care, in cele cateva minute libere de navigare pe internet, doresc sa contribuie la o scoala virtuala a parintilor si a copiilor; o scoala in care fiecare dintre noi putem fi parinte si copil, in mod consecutiv si in acelasi timp.